Variant Stream
26 October,
2015

Crestinii si Crestinismul divizat

 

Gabriel Baicu

Deseori, în ultima perioadă de timp, am fost întrebat de ce religie sunt și răspunsul a fost, cum este de la sine înțeles, mereu același, sunt Creștin. Din nefericire, aceasta a devenit o religie inacceptabilă pentru timpurile noastre. Când am răspuns că sunt Creștin se pare că nimeni nu a înțeles de ce religie sunt. ”Nu se poate să fii numai Creștin mi-au spus ei sau ele, nu există așa ceva. Trebuie să fii ori Ortodox ori Catolic, Protestant sau Neo-protestant, altfel nu se poate, numai Creștin nu se poate.” ”De ce nu se poate?” Am răspuns eu nedumerit de nedumerirea lor. ”Tu de ce cult aparții?” Am fost din nou întrebat. Întrebarea a fost urmată de un comentariu: ”Nu există decât credincioși care aparțin de un cult sau altul căci cum altfel ai putea să fi Creștin?” Am răspuns: ”Eu nu aparțin de nici un cult ci aparțin de familia divină care locuiește în Împărăția cerurilor și în oameni, Dumnezeu nu este împărțit în culte, El este Unul singur. Oamenii sunt divizați în denominațiuni creștine dar eu nu vreau să urmez această regulă omenească ci doresc să îl urmez pe Unul Dumnezeu.”

Dacă ești Ortodox nu poți să fi Penticostal în același timp pentru că sunt privite ca fiind două religii diferite. Bineînțeles că este vorba despre o singură religie dar cele două culte sunt atât de diferite în concepția membrilor lor încât nici măcar botezul în apă nu este valabil de la un cult la celălalt.  Aceasta este o absurditate cu care sunt mințiți credincioșii de către Bisericile instituționale. Orice Ortodox poate și chiar mai mult se impune să beneficieze de darurile spirituale despre care vorbește Biblia în 1 Corinteni 12. Îi invit pe Ortodocși să își citească propriile lor Biblii și să vadă dacă este așa sau nu. Ei sunt însă mințiți de două ori. O dată sunt mințiți de preoții care îi învață că aceste daruri nu mai sunt valabile pentru zilele noastre și a doua oară sunt mințiți de membrii Bisericii instituționale Penticostale care îi învață că trebuie să schimbe cultul pentru a beneficia de aceste daruri. Și unii și ceilalți nu sunt mânați de grija pentru sufletele oamenilor ci doar de interese instituționale. Fiecare dorește să promoveze instituția bisericească de care aparține și mulți trec cu ușurință peste interesele veșnice ale Creștinilor. Când Ortodocșii vor deveni și Penticostali fără să își schimbe cultul atunci ei și ele vor progresa spiritual și vor înțelege singure multe lucruri în care astăzi sunt conduse greșit.

Din nefericire, unele culte au devenit un fel de teritoriu ”de  ocupație” pentru alte culte și ”marea victorie” apare atunci când o persoană este ”smulsă” dintr-un cult pentru a deveni membră în alt cult. Oamenii sunt amenințați că dacă nu se botează din nou la maturitate își vor pierde mântuirea căci așa ”scrie” în Biblie. Și aceasta este o gigantică minciună căci există conform Bibliei un singur botez și nu două botezuri.

"5 Este un* singur Domn, o** singură credinţă, un singur botez." (Efeseni 4; 5)

Este un singur Hristos nu mai mulți după câte culte creștine sunt și de asemenea este o singură credință creștină. În același timp există și un singur botez în apă creștin. Dacă credința creștină ar fi centrată în jurul Persoanei lui Hristos și nu în jurul instituțiilor bisericești și al dogmelor și doctrinelor lor acest adevăr fundamental susținut de apostolul Pavel ar fi înțeles dar în fapt el nu este înțeles și nu este respectat. Credința creștină este foarte divizată și datorită modului cum este înțeles botezul în apă.

Botezul în apă este un simbol a cărui simbolistică trebuie trăită efectivă și nimic nu îl împiedică pe un Ortodox să trăiască această simbolistică chiar dacă a fost botezat când era copil. Cine te împiedică să mori efectiv împreună cu Hristos pentru păcat în fiecare zi și de asemenea să învii o dată cu El zilnic pentru ca să trăiești veșnic cu El? Botezul ca și simbol se face o singură dată în viață dar se trăiește în fiecare zi a vieților noastre atât moartea, căci noi încă mai greșim cât și învierea căci suntem plini de speranță. Dacă te botezi în apă la maturitate nu înseamnă că nu o să fi tentat să mai păcătuiești dar punând în practică zilnic simbolul botezului în apă vei muri împreună cu Hristos pentru păcat în fiecare zi. 

"2 Nicidecum! Noi, care am* murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

 3 Nu ştiţi că toţi câţi* am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în** moartea Lui?

 4 Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi* împreună cu El, pentru ca, după cum** Hristos a înviat din morţi prin slava† Tatălui, tot aşa†† şi noi să trăim o viaţă nouă.

 5 În adevăr, dacă* ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

 6 Ştim bine că omul* nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul** păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,

 7 căci cine* a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

 8 Acum, dacă* am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,

 9 întrucât ştim că Hristosul* înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.

10 Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a* murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte** pentru Dumnezeu.

11 Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi* faţă de păcat şi vii** pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 6; 2-11)

 

Penticostalii și Baptiștii îi învață greșit pe Ortodocși și Catolici. Pentru primii botezul la maturitate nu simbolizează mecanismul zilnic al mântuirii. Botezul în apă pe care îl propovăduiesc Penticostalii, Baptiștii și alții are în viziunea lor o funcție de curățire definitivă pentru trecut și viitor dar aceasta este o înțelegere falsă a simbolisticii botezului în apă. Pericolul cel mare este ca atunci când oamenii mai greșesc după botezul în apă să devină dezamăgiți și să își piardă nădejdea mântuirii. Botezul în apă însă nu este decât începutul și nu sfârșitul transformării pe care o produce nașterea din nou. Importanța exagerată care se conferă botezului la maturitate este generată de interesul de a atrage cât mai mulți adepți către anumite instituții bisericești. De fapt, chiar dacă cineva se botează în apă la maturitate nu va scăpa de tentația păcatului zilnic până când aceea persoană nu va fi născută din nou de către Dumnezeu și nu va fi condusă de către Duhul Sfânt și nu de către firea pământească. (Galateni 5; 16-17)

Oamenii sunt învățați greșit că o dată cu botezul în apă la maturitate cea mai importantă parte a mântuirii s-a săvârșit deoarece s-a încheiat un legământ cu Hristos și restul vine de la sine. Nu este așa deoarece cea mai importantă parte de abia de atunci începe. De aceea nu are nici o importanță când este cineva botezat în apă, fie că este copil fie că este matur. Importantă este nașterea din nou și botezul în apă este doar o mică parte, cea mai mică deoarece este doar simbolică, căci partea care duce la o transformare efectivă a ființei umane este nașterea din Dumnezeu. Ce este rău dacă nașterea din nou începe încă din copilărie și nu așteaptă până la maturitate? Este un lucru bun și nicidecum un lucru rău și de aceea cu cât o persoană este botezată mai repede în apă cu atât mai bine căci cu atât mai repede începe procesul nașterii din nou pentru aceea persoană.

”Omule, revino-ți, nu vezi că ceilalți oameni nu te înțeleg, de ce nu vrei să fi și tu ca toată lumea?”. Am răspuns din nou: ”Eu nu vreau să fiu ca toată lumea deoarece l-am luat drept exemplu de conduită pe Isus (Iisus) și El nu era ca toată lumea. Dacă Isus (Iisus) ar fi fost ca toată lumea s-ar fi dus și El la sinagogă liniștit așa cum se duceau toți Evreii, și-ar fi întemeiat o familie și ar fi avut copiii frumoși cu care să se mândrească și de care să se bucure și mai ales s-ar fi abținut să spună deschis ceea ce credea ca nu cumva să ajungă să fie neînțeles de semenii Lui. Isus (Iisus) nu a împărțit pe credincioși în culte, ei s-au împărțit în culte pentru că nu au înțeles ceea ce le-a spus El și au pus mai presus de valorile creștine luptele lor omenești.” Replica a venit tăioasă și oarecum disprețuitoare:  ”Da ce tu ești Isus (Iisus)? Tu nu ești decât un om, tu nu ești Fiul lui Dumnezeu.” ”Eu nu sunt Isus (Iisus) din Nazaret și totuși dacă Isus (Iisus) din Nazaret locuiește în mine ca și în ceilalți înseamnă că avem puncte comune cu Isus (Iisus). Lucrul acesta este valabil pentru orice credincios și orice credincioasă născută din Dumnezeu.” ”De ce te complici așa de tare? Mergi pe calea pe care merg aproape toți oamenii ca să fi și tu mântuit.” ”Merge-ți voi pe calea pe care merg aproape toți oamenii, eu încerc să merg pe Calea care este Isus (Iisus).” Chiar dacă cuvintele acestui dialog nu sunt reproduse exact problema este una cât se poate de reală.

Cu timpul am înțeles că nu mai există religia creștină bazată doar pe învățăturile lui Isus (Iisus) și că nu mai este aproape nimeni de această religie. Există în locul religiei creștine alte religii derivate din aceasta cum ar fi religia Ortodoxă, religia Romano-catolică, religia Greco-ortodoxă, religia Luterană, religia Calvinistă, religia Metodistă, religia Penticostală, religia Baptistă, religia Adventistă, religia Iehovistă și alte religii care toate pun dogmele și doctrinele lor mai presus decât relația personală dintre credincioși și Hristos. Puteți să ascultați cum se prezintă oamenii când sunt întrebați de ce religie sunt. Ei spun că sunt de religie Ortodoxă sau Catolică ș.a.m.d. Toate aceste noi religii s-au format pe ruinele vechii religii creștine și și-au creat reguli și interpretări proprii care sunt mai importante de cât învățăturile lui Isus (Iisus). Regulile lor nu contrazic direct învățăturile lui Isus (Iisus) dar le transformă prin aceea că pun accentul în mod diferit. Se aseamănă cu vorbitul unei limbi străine, contează cum se pune accentul pentru ca cineva să înțeleagă semnificația unui cuvânt și în final al întregii fraze. Nu mai contează iubirea de natură divină ca valoare supremă ci contează ținuta în adunările creștine, nu mai contează ce este în inima omului ci ce este în aparență. Nu mai contează Biserica unică a lui Hristos ci contează instituția bisericească de care aparții.

Și totuși în afară de Biserică nu există mântuire, cum ar putea să fie cineva mântuit dacă nu face parte din nici o Biserică instituțională? Depinde ce se înțelege prin Biserică. Biserica nu este o instituție bisericească sau alta ci este o unitate spirituală bazată pe prezența Duhului Sfânt în persoana umană. Biserică nu este o organizație religioasă denumită astfel de oameni ci Biserica este un organism spiritual, o entitate vie în care intrăm numai atunci când Hristos ne așează acolo. În Biserică nu se intră printr-un simplu botez în apă ritualic ci în Biserică intră numai aceia care au fost scriși în Cartea vieții încă înainte de întemeierea lumii. În Biserica unică se intră prin nașterea din nou și nu doar prin botezul în apă, care este numai o parte din acest proces, o parte formală și nu întotdeauna având consecințe reale. Isus (Iisus) a spus că trebuie să ne naștem din apă și din Duh Sfânt. Ce se naște din carne este carne și ce se naște din Duh este duh. (Ioan 3; 3-6) Dacă Isus (Iisus) a vorbit despre nașterea din Duh ca fiind esențială pentru mântuirea noastră pe ce bază credem noi că nașterea din apă, adică botezul în apă este suficient pentru a fi parte din Biserica unica a lui Dumnezeu? Categoric nu este suficientă. Dumnezeu deci este Acela care ne face membrii în Biserica lui unică după ce suntem născuți din nou.

"47 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi* înaintea întregului norod. Şi Domnul** adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi." (Faptele Apostolilor 2; 47)

Prin botezul în apă formal oamenii devin Ortodocși, Catolici etc. dar nu intră neapărat și în Biserica unică a lui Hristos. Totul poate să fie doar o amăgire pentru aceia și acelea care merg pe calea cea lată care duce la pierzare. Biserica lui Hristos care va fi răpită la ceruri este o Biserică formată numai din sfinți nu din sfinți și din păcătoși. Cum ar putea Isus (Iisus) să ducă în Împărăția cerurilor și pe păcătoși, dacă scopul învățăturilor creștine este sfințirea noastră? Bisericile instituționale sunt un amestec de sfinți și păcătoși, un amestec dăunător care poate fi toxic dacă nu este bine înțeles.

"4 În El, Dumnezeu ne-a* ales înainte** de întemeierea lumii, ca să fim† sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

 5 ne-a rânduit mai* dinainte să fim înfiaţi** prin Isus Hristos, dupㆠbuna plăcere a voii Sale,

 6 spre lauda slavei harului Său, pe* care ni l-a dat în Preaiubitul Lui**." (Efeseni 1; 4-6)

 

De ce nu mă declar a fi Ortodox? Deoarece refuz multe din învățăturile greșite ale Bisericii instituționale Ortodoxe. Nu îmi place circul cu moaștele. Sfințenia nu este numai pentru Arsenie Boca și el ar trebui să fie o regulă și nu o excepție printre Creștini. Cum se face că la un număr de membrii care se numără cu milioanele, multe milioane, în Biserica instituțională Ortodoxă numai Arsenie Boca s-a evidențiat prin minunile care s-au făcut prin el? În timp ce îl respect și îl apreciez pe Arsenie Boca pentru valoarea sa spirituală nu pot să nu văd că în instituția bisericească Ortodoxă este ceva rău. Arsenie Boca ar trebui urmat ca un exemplu de viață creștină, nu neapărat numai de călugări sau călugărițe și nu văzut ca un fel de mântuitor. Nu este doar Isus (Iisus) Mântuitorul Creștinilor, mai sunt și alți mântuitori? Biblia nu ne spune așa ceva. Există o singură Cale care duce la viața veșnică, Hristos.

De ce nu mă declar Penticostal? Cu toate că sunt un adept al manifestărilor darurilor spirituale în zilele noastre nu îmi place cum se interpretează folosirea lor de către Biserica instituțională Penticostală. Această instituție bisericească constrânge în limitele ei doctrinare puterea lui Dumnezeu. Cu toate că darul vorbitului în limbi este o manifestare legitimă în N.T. totuși Biblia nu îl leagă obligatoriu de orice manifestare a puterii lui Dumnezeu. De fapt, semnul botezului cu Duhul Sfânt în N.T. în ceea ce îi privește pe credincioși, așa cum ne spune apostolul Pavel, nu este vorbitul în limbi ci este darul prorociei.

"22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi." (1 Corinteni 14; 22)

Ce a făcut Biserica instituțională Penticostală pentru ca să adune cât mai mulți adepți? A înlocuit darul prorociei ca semn de autentificare în fața celor credincioși pentru aceia sau acelea care primesc botezul cu Duhul Sfânt cu darul vorbitului în limbi dar lucrul acesta dă posibilitatea ca falsurile să se strecoare mai ușor printre lucrările originale. Prorocia poate fi confirmată sau infirmată de către cei credincioși dar vorbitul în limbi neînțelese nu.  Cu toate că la stăruințele pentru a primi botezul cu Duhul Sfânt participă de regulă credincioșii și nu necredincioșii totuși semnul botezului este considerat a fi vorbitul în limbi și nu prorocia. Vorbitul în limbi neînțelese poate fi ușor contrafăcut și astfel vorbitul în limbi care a fost un dar prin care s-a facilitat comunicarea între credincioșii care vorbesc limbi diferite a devenit un mijloc de a deruta pe unii Creștini. Cum să nu fi derutat când vezi că se folosesc cam aceleași cuvinte într-o adunare dar că atunci când se tălmăcesc aceleași cuvinte dobândesc un înțeles foarte diferit de fiecare dată? Prorocia este un dar mai greu de falsificat căci oricine poate să vadă dacă cuvintele prorocului se împlinesc sau nu. Mi s-a spus că fac o confuzie între darurile Duhului Sfânt și semnele botezului cu Duhul Sfânt. Semnele sunt și ele tot daruri căci sunt primite de la Dumnezeu și dacă sunt primite înseamnă că sunt daruri.

Atât vorbitul în limbi cât și prorocia sunt numărate printre darurile Duhului Sfânt de către apostolul Pavel deci semnele botezului cu Duhul Sfânt sunt darurile Sale. A considera că numai anumite daruri ale Duhului Sfânt sunt semnele plinătății Lui în oameni este o greșeală și nu are nici un sens. Oricare dar al Duhului Sfânt este și un semn al prezenței Sale în oameni și al botezului cu Duhul Sfânt căci persoana respectivă nu ar putea manifesta astfel de daruri, de exemplu darul de vindecare, dacă El nu ar fi prezent în om. Nu este obligatorie vorbirea în limbi de fiecare dată când Dumnezeu își face minunile Sale. În N.T. s-a vorbit în limbi de două ori și anume atunci când s-a pogorât Duhul Sfânt pentru Evrei și pentru neamuri. Evenimentele trebuiau să fie similare pentru a se înțelege că este vorba despre același fenomen spiritual.

Oare de ce nu vorbeau prorocii din V.T. în limbi atunci când proroceau? Deoarece ei se adresau poporului Evreu care le înțelegea limba. Vorbitul în limbi înțelese ca dar divin se aude foarte rar, dacă se mai aude în schimb proliferează vorbitul în limbi neînțelese. Prin această ușă intră în lucrarea lui Dumnezeu un carismatism periculos care este condamnat de Biblie atunci când se spune că Satana va face multe minuni în viitor, care vor fi înșelătoare pentru mulți oameni. Puterea lui Dumnezeu este esențială pentru cunoașterea Lui dar carismatismul fals este nu este folositor. Pe de altă parte, Biserica instituțională Penticostală își impune cu autoritate dogmele și doctrinele ei la fel ca orice altă instituție bisericească și cine nu ascultă orbește este marginalizat. Nu se pune accentul pe relația personală dintre credincioși și Hristos și pe libertatea spirituală pe care aceasta o creează față de organizația religioasă ci se încearcă a se ”intermedia” această relație prin mijlocirea dogmelor și doctrinelor instituționale bisericești.

De ce nu mă declar Baptist? Există un singur botez și nu două și rebotezarea la maturitate nu ar trebui să fie legată de mântuire. Baptiștii au ca și strămoși pe Donatiști o sectă care pretindea că oamenii trebuie să fie rebotezați dacă au fost botezați de niște funcționari bisericești deveniți ulterior apostaziați. Dacă am fost botezat când am fost copil confirm sau infirm prin viața pe care o duc la maturitate botezul care s-a îndeplinit asupra mea și nu mai este necesar un alt botez ca și condiție a mântuirii mele. Un alt botez este făcut doar ca să fiu adăugat ca membru la instituția bisericească baptistă și nu pentru beneficiul meu spiritual. În rigiditatea dogmei ei Biserica instituțională Baptistă leagă botezul la maturitate, adică rebotezarea de mântuirea celor credincioși. Nu am nimic împotrivă dacă cineva dorește să fie botezat la maturitate deoarece nu mai este sigur de botezul în apă ca și copil dar aceasta este o altă problemă.

Botezul în apă ar trebui să fie făcut o singură dată nu de două ori și botezul unui Ortodox, Romano-catolic, Greco-catolic sau Protestant ar trebui să fie valabil toată viața și nu reînnoit pentru ca persoana respectivă să devină membră a unui alt cult creștin. Este ca și cum s-ar trece de la o religie la alta dar este de fapt vorba de aceeași religie și anume de religia creștină iar botezul s-a făcut în numele Sfintei Treimi sau în numele lui Hristos. Prin botezul în apă putem doar să trecem de la un cult la altul dar aceasta nu înseamnă că am devenit și membrii ai Bisericii unice a lui Hristos. Botezul în apă este doar un simbol dar nașterea din Duh nu este doar un simbol ci este o realitate care îl transformă pe om în mod profund. Creștinismul nu ne cere să experimentăm doar simboluri ci ne cere să trăim realități vii.

Aș putea da multe exemple de inadvertențe doctrinare. Nici o dogmă sau o doctrină creștină nu poate să închidă în ea viața spirituală care este în Dumnezeu. Aceasta este o mare problemă a timpurilor noastre. Bisericile instituționale fragmentează Creștinismul și îi diminuează mesajul. Fiecare individ credincios trebuie să își găsească propria cale prin care să experimenteze învățăturile lui Isus (Iisus). Dacă aceste învățături nu pot să fie transpuse în viață de loc atunci este ceva rău cu ele, dar cu siguranță că mulți credincioși și multe credincioase reușesc să practice învățăturile creștine în viețile lor. Este dificil de practicat Creștinismul în afara denominațiunilor creștine pentru cei care au nevoie de susținere și ajutor din partea celor din jurul lor. De aceea este foarte important să ne racordăm direct la sursa vieții veșnice adică să fim în legătură directă cu Hristos. Eu nu afirm că oamenii ar trebui să nu aparțină de comunități creștine sau că ar trebui să nu frecventeze locurile de adunări sau Bisericile instituționale.

Creștinii au nevoie să se căsătorească sau să își boteze copiii și nu pot face acest lucru singuri la domiciliu lor. Serviciile divine care se țin în Bisericile instituționale sunt de multe ori utile pentru ca oamenii să se familiarizeze cu învățăturile creștine. Chiar dacă nu se practică ceea ce se spune cel puțin lucrurile devin cunoscute de cei mai mulți și cine trebuie să audă o va face. Bisericile instituționale sunt un rău necesar dar chiar înțelegerea acestui fapt îi ajută pe oameni să evolueze pe drumul lor spiritual. Bisericile instituționale sunt ca niște porturi unde se adună multe vapoare, este bine să nu rămânem în port ci să ne urcăm pe vaporul care ne duce către mântuire. Dacă înțelegem limitele și nerealizările Creștinismului instituțional ne va fi mai ușor să depășim aceste margini în viețile noastre și să progresăm către mântuire.

Nu suntem legați de obligativitatea nici unei dogme sau doctrine creștine; suntem liberi să alegem adevărurile care ni se par a fi convingătoare pentru noi și mai ales este bine ca fiecare să parcurgă propriul drum spiritual. Nu disprețuiesc învățăturile Bisericilor instituționale dar toate sunt adevăruri parțiale care ne revelează numai anumite aspecte legate de credința noastră. Nici o învățătură creștină nu poate să fie impusă prin autoritate bisericească și noi suntem aceia care ne formulăm propria noastră credință. Ortodocșii conservă misterul credinței, Romano-catolicii explică rațional multe aspecte neclare, Protestanții atrag atenția asupra Bibliei și Penticostali subliniază necesitatea manifestărilor puterii lui Dumnezeu. Nimic din toate aceste aspecte nu trebuie neglijate și fiecare învățătură creștină are și elemente de înaltă spiritualitate.

Pe de altă parte, autenticul este de multe ori înconjurat de falsuri și rămâne ca fiecare Creștin în parte să discearnă și să aleagă pentru sine ceea ce este valoros de ceea ce nu este. Creștinismul este o singură religie și celelalte ”religii” desprinse din ea ne pot induce în eroare dacă ne conving să adoptăm o viziune parțială asupra spiritualității creștine. Dumnezeu este deasupra instituțiilor bisericești și deasupra dogmelor și doctrinelor acestora, El este o Persoană care unește în mod spiritual pe toți aceia și acelea care aspiră către spiritualitate și universalitate. Să nu uităm că suntem Creștini pentru că aparținem de Isus (Iisus) și nu pentru că suntem membrii la o Biserică instituțională sau alta. Dumnezeu ne conduce din interiorul nostru prin intermediul convingerilor pe care ne ajută să ni le formăm și nu prin regulile impuse de către Bisericile instituționale asupra noastră.