Variant Stream

Arhiva 2012       

 

Gabriel Baicu

 

Sfinţii la a doua venire a lui Isus (Iisus)

 

Semnul după care suntem consideraţi Creştini nu este ţinerea sâmbetei, ca şi zi de odihnă şi nici ţinerea unei alte zile de odihnă, ci este dragostea de natură divină, pe care Dumnezeu o revarsă în sufletele noastre, prin Duhul Sfânt. (Romani 5; 5)  Conform textelor citate, poruncile lui Dumnezeu nu se referă la ţinerea sabatului, dar a fi locuit de Duhul Sfânt este o condiţie a mântuirii exprimată de Ioan. Singurele condiţii clare ale mântuirii sunt acelea de a crede în Isus (Iisus) şi de a fi una cu Isus (Iisus), prin Duhul Sfânt. De altfel în Apocalipsa lui Ioan cap. 12 ; 17, ni se spune că pe lângă păzirea poruncilor, pentru a fi mântuiţi, Creştinii au nevoie de a ţine şi mărturia lui Isus (Iisus) Hristos. Care este mărturia lui Hristos? Aceasta este ceea precizată în cartea Apocalipsa lui Ioan şi anume mărturia lui Isus (Iisus) este Duhul prorociei. (Apocalipsa lui Ioan 19 ; 10)...

uploaded: 14. 12 2012

read more

 

Naşterea din nou

 

       Fiecare credincios trebuie să fie născut din nou, în mod personal şi nu doar sfinţii din calendar, în caz contrar nu are nici o şansă pentru a fi mântuit şi a locui cu Dumnezeu în Împărăţia Sa, pentru veşnicie. Acest lucru îl spune Isus (Iisus), eu doar îl reamintesc, dată fiind importanţa covârşitoare şi care face deosebirea între viaţa veşnică şi moartea veşnică. Faptul că preoţii sau pastorii sunt născuţi din nou nu este de ajuns, deoarece mântuirea este individuală. Nu sunt mântuite Biserici instituţionale, ci oameni, sufletele lor. Atenţie mare fraţi Ortodocşi, Romano Catolici, Greco Catolici, Protestanţi, Reformaţi, Baptişti, Penticostali, Adventişti de ziua a 7 a, etc., nu putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu, noi înşine, sufletele noastre, decât dacă suntem născuţi de sus, adică din Dumnezeu. Garanţiile date de instituţiile bisericeşti sunt false. Singura garanţie o avem în cuvintele lui Isus (Iisus). Bisericile instituţionale ne vor pentru interesele lor de grup, dar Isus (Iisus) ne iubeşte pe fiecare în parte. Vă invit să vă puneţi întrebarea, fiecare dintre voi. Sunteţi sau nu sunteţi născuţi din Dumnezeu? Instituţiile bisericeşti nu o să vă provoace la o astfel de analiză, deoarece, în ultimă instanţă, pentru ele nu prea contează unde mergeţi voi după moarte, atâta vreme cât ele progresează. M-am folosit de această dată, mai întâi, de Biblia Ortodoxă, dar exact acelaşi mesaj este transmis şi în Biblia Cornilescu....

 

uploaded: 14.12 2012

read more

 

Mai rău ca mormintele

 

       Destule persoane din România obişnuiesc să meargă la cimitirul Belu Catolic, din Bucureşti pentru a se ruga în jurul unui grup de 9 morminte, care mărturisesc ei că îi ajută şi că urmare a rugăciunilor lor li se împlinesc dorinţele. Mulţi credincioşi nu găsesc suportul spiritual, de care au nevoie, în Bisericile instituţionale, pe care le frecventează şi de aceea îl caută oriunde acesta se poate găsi. Ei cred în puterea lui Dumnezeu şi se roagă Lui pentru sprijin în faţa unor morminte. Într-unul dintre aceste morminte este înmormântată o fetiţă, care a murit la vârsta de 8 ani şi care a trăit între anii 1904 şi 1912, Olguţa. A avut o soartă tragică pentru că a murit cu capul strivit de către tatăl său, într-un moment de furie. Mulţi cred că rugându-se la mormântul ei, li se împlinesc toate dorinţele. Se duc acolo, spun rugăciunea Tatăl nostru şi îşi arată problemele. Desigur că ei cred că Dumnezeu îi ajută nu fetiţa, dar sunt ascultaţi dacă se duc în acel loc. Ce au ajuns Bisericile instituţionale, dacă ele nu mai sunt capabile să ofere celor credincioşi ajutorul de care aceştia au nevoie? Au ajuns ele mai rău ca mormintele? Unde este puterea funcţionarilor bisericeşti? Împărăţia lui Dumnezeu nu stă doar în vorbe, ci stă în putere şi Isus (Iisus) a făcut miracole cât a fost pe pământ şi mai face şi astăzi. De ce a fost alungat Isus (Iisus) din Bisericile instituţionale, care îşi propovăduiesc regulile lor, mai mult decât Împărăţia lui Dumnezeu?...

 

uploaded: 14.12 2012

read more

 

Doctrinele religioase creştine şi primele Biserici

 

       Primele comunităţi creştine nu aveau o doctrină obligatorie, fixă şi determinată. Erau conduse direct de Duhul Sfânt şi nu indirect prin intermediul funcţionarilor religioşi, care pretind că ştiu cel mai bine, toate lucrurile, legate de Dumnezeu. În perioada Bisericii apostolice circulau ne numărate scrieri şi multe din ele au fost interzise, în procesul treptat al formării instituţiilor bisericeşti, au fost eliminate şi chiar distruse. Această decizie, aceea de a elimina o parte din scrierile care circulau în perioada apostolilor şi imediat după aceea a fost luată de aşa numiţii ‚părinţi’ ai Biserici, oameni pregătiţi dar care urmăreau o anumită strategie, pentru dezvoltarea Creştinismului. Noi putem vedea astăzi că această strategie nu a fost în totalitate bună, prin roadele ei, adică prin analiza instituţiilor bisericeşti, a atitudinii lor faţă de cei credincioşi, a nivelului la care se practică spiritualitatea şi a puterii lui Dumnezeu, pe care acestea o desfăşoară. Toate Bisericile instituţionale au fost construite în final pe baza acestor atitudini de la începuturile Creştinismului faţă de scrierile care circulau în acea perioadă...

 

uploaded: 14.12 2012

read more

 

Interpretarea Bibliei

 

       Citirea Bibliei în scopuri exegetice, trebuie să fie o citire tematică. Trebuiesc luate absolut toate textele, care se referă la un anume subiect sau temă şi după ce se face analiza lor comparată, ele trebuiesc raportate la principiile fundamentale, care sunt exprimate prin cuvintele spuse de Isus (Iisus) pe pământ. Ideea de bază este că adevărurile fundamentale se găsesc toate în cuvintele lui Isus (Iisus), deoarece El este Fiul lui Dumnezeu şi de aceea în primul rând în cuvintele Sale trebuie să descifrăm mesajul lui Dumnezeu şi numai după aceea să vedem ce au de spus şi aceia care au scris despre El sau de la El. Dacă în anumite locuri din Biblie, ne întâlnim cu texte care nu sunt în perfect acord cu ceea ce a învăţat Isus (Iisus), atunci învăţăturile Lui prevalează, sunt hotărâtoare şi celelalte texte sunt subordonate lor. Există astfel de texte...

 

uploaded: 14.12 2012

read more

 

Responsabilitate creştină

 

     În societate, femeile au un rol deosebit de important, fiind câteodată chiar şi şefi de stat. În viaţa profesională femeile îndeplinesc şi funcţiile cele mai complexe şi grele, fiind mecanici, constructori, poliţiste, judecători, procurori, inginere, arhitecte, medici şi chiar pilot de avioane supersonice sau astronaute. În învăţământ, femeile care încep prin a fi primii învăţători ai copiilor lor, sunt învăţătoare în şcolile primare, profesoare în ciclul secundar şi lectori, conferenţiari sau profesoare universitare. Ele predau istorie, literatură, fizică matematică, filozofie, teologie etc. cu rezultate, de multe ori, remarcabile. În adunările creştine, femeile nu au voie să vorbească, deoarece aşa este scris în unele epistolele atribuite apostolului Pavel, dar foarte greşit interpretate şi înţelese. Cu alte cuvinte, femeile pot face orice muncă, oricât de complexă, inclusiv în procesul de învăţare, dar nu sunt considerate competente sau capabile să ne înveţe principiile Creştinismului. Ce fel de aberaţie mai este şi asta şi cum poate ea să ducă în eroare atâta lume? De ce unii bărbaţi şi chiar unele femei iau în considerare aceste texte, dintre care unele nici măcar nu sunt scrise de persoana care este prezentată ca fiind autorul lor?...

 

uploaded: 14.12 2012

read more

 

Autoritatea religioasă

Autoritatea spirituală impusă asupra conştiinţelor noastre este o construcţie artificială şi falsă. Instituţiile bisericeşti îşi bazează autoritatea asupra noastră pe o interpretare total greşită a învăţăturilor lui Isus (Iisus). El nu a făcut nici o diferenţă între oameni, atunci când le-a cerut să se iubească unii pe alţii, aşa cum iubeşte El. Oamenii în schimb, conform obiceiurilor şi tradiţiilor lor au început să introducă în mediile creştine ierarhia şi lupta pentru putere şi deosebiri de tot felul, chiar şi între femei şi bărbaţi. Această din urmă departajare este piatra de temelie a instituţiilor bisericeşti şi se bazează pe o interpretare greşită a epistolelor atribuite apostolului Pavel. Isus (Iisus) a primit pe toţi oamenii la El, în egală măsură, fără deosebiri şi fără discriminări, pe nemuri ca şi pe Evrei, pe copii ca şi pe adulţi, pe femei ca şi pe bărbaţi. Ucenicii ar fi interzis, după părerea lor, chiar şi copiilor să vină la Isus (Iisus), dar El a zis:...

 

uploaded: 05.12 2012

read more

 

Ordinea Creaţiei

Cu toate acestea interpretarea dată în 1 Timotei, temei din Ganeza, nu este una corectă, din mai multe motive. Chiar dacă bărbatul a fost întocmit primul, totuşi după ce acesta se căsătoreşte devine un singur trup cu femeia, o unitate şi nu două fiinţe sau două trupuri în relaţie ierarhică, adică bărbatul în trup nu este mai presus decât femeia în trup. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2; 24) Pe de altă parte, într-un alt text din Geneza, ni se relatează că bărbatul şi femeia au fost făcuţi împreună şi au oglindit împreună chipul şi asemănarea lui Dumnezeu...

uploaded: 05.12 2012

read more

 

"Hrană tare" şi "lapte" în Creştimism

 

Bisericile instituţionale sunt obligate să servească mai mult ‚lapte,’ decât hrană tare, deoarece în mijlocul lor sunt mulţi Creştini „lumeşti,” care înţeleg numai de ordine şi disciplină, de autoritatea impusă asupra lor, decât de glasul lui Dumnezeu, care vorbeşte în propria conştiinţă, a celui născut din nou. În N.T. există şi hrană tare şi doresc să v-o prezint, deoarece eu mă adresez mai ales celor Aleşi şi ei mă vor înţelege. Eu nu sunt legat de lanţurile instituţionale bisericeşti, sunt liber, dau socoteală doar lui Isus (Iisus) despre ceea ce cred. Aş dori ca şi voi să fiţi liberi şi lucrul acesta este posibil prin cunoaşterea adevărului. Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi. (Ioan 8; 32)  

 

uploaded: 05.12 2012

read more

 

O Persoană nu o doctrină

 

Atât eu cât şi reprezentanţii Bisericii instituţionale Adventiste de ziua a 7 a, avem acelaşi scop şi anume încercăm să avertizăm omenirea asupra pericolele viitoare, care planează asupra sa şi care sunt descrise în cartea Apocalipsa lui Ioan, ultima carte a Bibliei. Diferenţa între noi este de viziune asupra Bibliei şi desigur şi asupra viitorului. Adventiştii cred că numai aceia care ţin sâmbătă, ca şi zi de odihnă, vor fi salvaţi, pe când eu, în baza textelor Bibliei, sunt convins că ţinerea zilei de odihnă, sâmbăta nu este o condiţie a mântuirii. Conform statisticilor, în data de 30 iunie 2011 erau în întreaga lume puţin peste 17 milioane de Adeventişti de ziua a 7 a, la o populaţie de Creştini, pe tot globul, de aproximativ 2,1 miliarde. Proporţia de Azş, în raport cu populaţia de Creştini a globului este foarte mică. A considera că numai membrii Azş au şansa mântuirii şi anume toţi cei care ţin sâmbăta, ca şi zi de odihnă şi că toţi ceilalţi Creştini, imensa lor majoritate, nu au nici o şansă, mi se pare o aberaţie. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu toţi membrii Azş vor îndeplinii probabil toate standardele lui Dumnezeu şi nu toţi vor fi mântuiţi. Ţinerea sâmbetei nu este o garanţie a salvării, aşa cum nu a fost nici pentru Evrei...

 

uploaded: 05.12 2012

read more

 

În Împărăţia lui Dumnezeu nu se va ţine o zi de odihnă

 

În legătură cu ţinerea sabatului zilei a şaptea eu cred că aceasta nu are cum să fie o Lege veşnică, deoarece în Împărăţia lui Dumnezeu, această Lege îşi pierde orice sens, atâta vreme cât acolo nu se va munci, ci va fi doar odihnă veşnică. Acolo cei mântuiţi nu vor munci şase zile pentru ca să se odihnească în ziua a şaptea. Pentru Evrei această Lege îşi avea un sens, căci le dădea prilejul să se gândească la Dumnezeu, cel puţin o dată pe săptămână. Este ceva asemănător cu practicarea Creştinismului, de către cei mai mulţi, în zilele noastre. Ei îşi aduc aminte de Dumnezeu mai ales duminica, în rest îşi văd de vieţile lor. Este iraţional să afirmăm că în veşnicie se va ţine sabatul zilei a şaptea, atâta vreme cât veşnicia este un continuu sabat, adică o continuă odihnă spirituală. Sabatul nu înseamnă, în primul rând, odihnă fizică, ci înseamnă odihnă spirituală. Interdicţia de a mai face lucrări fizice nu are nici un sens dacă aceasta nu duce la odihnă spirituală. Poţi să ţi ca zi de odihnă sâmbăta sau duminica şi totuşi să nu ai odihnă spirituală, adică să nu fi „în Cristos,” adică să nu fi născut din nou. Evreii nu au avut această odihnă spirituală, deoarece aceasta se găseşte doar în contactul personal cu Isus (Iisus). Cum spune Pavel, Iosua nu a putut da adevărata odihnă...

 

uploaded: 01.12 2012

read more

 

Despre Sabat şi semnificaţia sa

Adventiştii de ziua a 7 a susţin că este necesar să ţinem o zi de odihnă şi aceasta trebuie să fie sâmbăta, în caz contrar nu putem să fim mântuiţi. Aşa au fost învăţaţi de Elen G. White şi aşa, cred ei că trebuie să fie. Trebuie să precizăm încă de la început că problema se pune de a şti dacă trebuie să ţinem o zi de odihnă sau nu, în sistemul N.T. şi dacă răspunsul este afirmativ, care este aceea zi de odihnă, este ea sâmbăta, sau este duminica? Adventiştii susţin că închinarea la Dumnezeu sâmbăta este esenţială şi că ea înseamnă o recunoaştere a autorităţii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei susţin că dacă te închini în toate zilele săptămâni, lui Dumnezeu, nu este de ajuns şi că trebuie să te închini sâmbăta Lui, în mod special şi să arăţi acest lucru prin aceea că nu practici nici un fel de muncă, aşa cum făceau şi Evreii. Adică închinarea la Dumnezeu are mai multă valoare sâmbăta, decât în cursul săptămânii şi că numai dacă nu lucrezi sâmbăta, îl onorezi pe Dumnezeu...

 

uploaded: 01.12 2012

read more

 

Adventiştii de ziua a 7 şi miezul doctrinei lor

 

Nu există nici o dovadă în Biblie că primii Creştini dintre neamuri considerau ţinerea unei anumite zile de odihnă ca fiind obligatorie. Primii Creştini, care erau Evrei convertiţi, continuau să respecte sabatul şi alte obiceiuri evreieşti. Pentru Creştinii dintre neamuri lucrurile nu erau atât de clare. Ei au dezbătut mult această problemă şi alte elemente ale tradiţiei iudaice, stare de fapt care se reflectă în scrierile apostolului Pavel. Primele scrieri ale N.T. sunt cele ale lui Pavel şi acestea sunt axate în principal pe respingerea tradiţiilor, obiceiurilor şi a Legii iudaice, atât a Legii ceremoniale, dar şi al cadrului formal, în care era exprimată Legea morală. Pavel respinge ca fiind obligatorie pentru Creştini ideea ţinerii oricărei zile, deci şi a zilei de sabat săptămânal, pe care o consideră a fi doar o umbră a lucrurilor viitoare, adică un simbol care arăta către Cristos...

 

uploaded: 01.12 2012

read more

 

Adventiştii de ziua a 7 a şi Isus (Iisus)

 

Adventiştii sunt Evreii Noului Testament. La fel ca şi Evreii Vechiului Testament ei îl răstignesc, pentru a doua oară, pe Isus (Iisus). Evreii V.T. au răstignit trupul lui Isus (Iisus) şi Adventiştii de ziua a 7 a răstignesc Duhul lui Isus (Iisus). Cum se întâmplă acest lucru? Adventiştii nu recunosc, ca fiind de actualitate, ca având valabilitate în zilele noastre, învăţătura despre darurile Duhului Sfânt şi în consecinţă, întrucât sunt legate între ele, nici despre roade. Ei susţin că darurile şi roadele Duhului Sfânt sunt un element al trecutului şi că cei care cred în zilele noastre în Dumnezeu nu pot benefica şi manifesta această putere a lui Dumnezeu, la fel ca şi în vremurile N.T., adică, în mod individual, direct de către fiecare credincios în parte. În felul acesta Adventiştii răstignesc a doua oară pe Isus (Iisus), de data aceasta, în mod spiritual, adică ei răstignesc Duhul lui Cristos...

 

uploaded: 01.12 2012

read more

 

Fecioara şi "curva" cea mare

 

Toţi cei de la dreapta lui Cristos vor aparţine de grupul fecioarelor înţelepte, care şi-au luat ulei în candelele lor şi l-au aşteptat pe Mire veghind. (Matei 25; 1-13) Uleiul reprezintă mărturia lui Cristos, adică Duhul prorociei. (Apocalipsa lui Ioan 19; 10) Mulţi vor spune atunci: Nu am fost noi membrii ai Bisericii instituţionale Ortodoxe sau ai Bisericii instituţionale Romano sau Greco Catolice, nu am fost noi membrii ai Bisericilor instituţionale Reformate, ai Bisericilor instituţionale Protestante sau ai Bisericilor instituţionale Neo-protestante? Isus (Iisus) le va răspunde: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Nu este acelaşi lucru dacă suntem membrii într-o instituţie bisericească şi dacă suntem membrii în adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Corpul Său unic, Mireasa Sa...

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

Argumente şi tradiţie

În toată lumea aceasta numai Româncele şi Rusoaicele poartă batic şi stau deoparte în Biserici şi rezultatele se văd, adică mult formalism şi puţină spiritualitate. Oare toată femeile din lume sunt "rătăcite" şi numai Româncele şi Rusoaicele  practică corect Creştinismul? Ce argumente biblice stau la baza comportamentului celorlalte femei creştine, din toată lumea? Există argumente foarte solide pentru care femeile din Vest, nu poartă batic şi predică de la amvon. De ce nu vrem să le cunoaştem? Pe ce bază biblică unele femei nu poartă batic? Pavel spune ca femeile să aibă capul acoperit. "Dimpotrivă, orice femeie, care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă." (1 Corinteni 5) Este oare necesar ca femeile care nu poartă batic să se simtă vinovate pentru acest lucru? Problema este că, din punct de vedere al Bibliei, argumentul cu inconfortul personal nu este de ajuns, deoarece N.T. ne învaţă să suferim orice inconvenient, pentru credinţa noastră. Dacă Isus (Iisus) a suportat moartea pe cruce, pentru noi, noi nu putem să suferim pentru El nici măcar un batic pe cap, dacă aceasta este cu adevărat necesar pentru practica credinţei noastre? În realitate, aceasta nu este necesar. Există alte argumente şi anume cele biblice, care dau dreptul femeilor să nu poarte batic, altele decât incomfortul personal. De ce nu vrem să le cunoaştem?...

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

Inconsecvenţă şi ipocrizie

 

În orice caz, fie că predică, fie că spune o poezie, fie că proroceşte, ideea este aceeaşi, adică femeia nu tace în Biserică, aşa cum recomandă una din epistolele atribuite apostolului Pavel şi textul oricum nu se respectă. Mai mult chiar, se realizează un dublu standard, care denotă ipocrizie, adică se respectă textul, dar numai pe jumătate. Cum stă femeia în tăcere, atunci când spune o poezie sau atunci când proroceşte? Unii spun că femeile au tot dreptul să spună poezii sau să prorocească în Biserică, dar nu au dreptul să evanghelizeze de la amvon, căci este vorba despre alt tip de activitate. Dacă femeile au voie să vorbească în biserică, adică să spună poezii şi să prorocească, oare prin poeziile respective nu se dă, direct sau indirect, învăţătură şi prin prorocii nu sunt influenţate conştiinţele celor care ascultă? Şi cum se poate ridica femeia mai presus decât bărbatul prin participarea personală a ei la evanghelizarea de la amvon? Adică trebuie să se înţeleagă, din epistola atribuită lui Pavel, că cei care vorbesc de la amvon, evangheliştii sau pastorii, se ridică deasupra acelora care ascultă? De unde această absurditate?...

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

Despre locul şi rolul femeilor creştine

 

Eu consider că femeile, ale căror cazuri speciale le-am enumerat, pot să fie mântuite, pe baza principiului expus de apostolul Pavel că mântuirea se dobândeşte prin credinţa din inimi şi prin mărturisirea acestei credinţe. (Romani 10; 10)  Principiul de baza deci, principiul ultim, pentru mântuirea femeilor, nu este acela al naşterii de mai mulţi copii de parte masculină, ci credinţa lor în Dumnezeu, căci dacă principiul ultim ar fi condiţia de a naşte fii, atunci toate femeile aflate în cazuri speciale, cazuri enumerate mai sus, nu ar putea să fie mântuite, deoarece nu ar exista un principiu biblic, care să le dea speranţă că pot să fie mântuite. În lipsa unui principiu biblic pe care să se bazeze, femeile care nu nasc fii nu ar avea nici o nădejde, deci nici o bază în lupta lor spirituală...

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

Spiritele nu au gen

Dumnezeu nu dă 'slujbe' diferite în adunările creştine, unele pentru bărbaţi şi altele pentru femei, ci oamenii care le organizează, repartizează funcţiunile, în acest mod. Dumnezeu dă Duhul Sfânt la oameni, fără deosebire de gen. După părerea mea, nu se poate demonstra că lucrurile stau altfel şi că darurile Duhului Sfânt sunt distribuite ţinând cont de genul persoanei. Unde scrie acest lucru? A se vedea 1 Corinteni cap. 12. Funcţiunile în Biserici corespund întocmai cu darurile Duhului Sfânt. Ce face un bărbat este diferit de cea ce face o femeie, chiar şi biologic vorbind, de exemplu, bărbaţii nu nasc copii, doar sunt parte la conceperea lor. În Împărăţia lui Dumnezeu, care este deja înăuntru nostru "nu se vor mai căsătorii," a spus Isus (Iisus), adică nu mai există deosebire de gen. (Matei 22; 30)  Spiritele noastre nu au gen şi chiar dacă mai avem încă impulsuri biologice ele sunt conduse de firea noastră duhovnicească. (Galateni 5; 16) Chiar dacă încă nu suntem după învierea noastră, ci încă în viaţa aceasta, Împărăţia lui Dumnezeu este deja înăuntru nostru atunci când suntem "în Cristos." (Luca 17; 21) În faţa lui Dumnezeu noi suntem suflete şi sufletele nu au gen, nu sunt marcate prin deosebiri biologice deoarece ele sunt entităţi spirituale...

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

 

Dublu standard

 

Pavel prezintă un dublu standard. După ce se luptă, în mai toate epistolele sale, cu Legea, afirmând că nu prin Lege suntem mântuiţi, ci prin credinţă, atunci când este vorba despre femei, se răzgândeşte şi orice argument este bun, pentru a reduce femeile la tăcere, chiar şi acela care este dedus din Lege. Cum adică? Bărbaţii când se duc la adunările creştine şi ascultă predici le înţeleg şi femeile, "mai slabe" nu le înţeleg? Nu sunt destule femei evangheliste, care înţeleg magistral pe Dumnezeu?  Oare femeile nu au Biblii, pentru a citi din ele sau şi mai important nu au ele Duhul Sfânt, care le învaţă toate lucrurile. Nu este Duhul Sfânt care ne învaţă totul despre Dumnezeu? Nu sunt femei care înţeleg tot atât de bine ca şi bărbaţii credinţa creştină? Ce se întâmplă cu văduvele, care nu au pe cine întreba acasă? Pavel vorbea unor femei, care în majoritatea lor, acum 2000 de ani erau analfabete. Chiar şi aşa nu avea dreptate.

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

Principiul fundamental al Creştinismului

 

Biblia este mai greu de înţeles atunci când anumite texte se contrazic între ele. De exemplu: "Toţi care aţi fost botezaţi pentru Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus (Iisus). (Galateni 3; 27-28) Principiu fundamental al Creştinismului este următorul: "Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire ... (Romani 10; 10) Este acest principiu valabil numai pentru bărbaţi sau este valabil şi pentru femei? Eu cred că este valabil, în egală măsură, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, deoarece nu se poate ca pentru bărbaţi salvarea să vină prin credinţă, dar pentru femei să vină prin naşterea de fii. De ce nu? Pentru că mântuirea prin credinţă este un principiu fundamental valabil pentru toţi Creştinii şi nu poate să existe un principiu fundamental pentru bărbaţi şi altul pentru femei...

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

Instituţiile bisericeşti construiesc o pavăză falsă

 

Instituţiile bisericeşti sunt forma prin care spiritualitatea creştină s-a adaptat şi se adaptează la lume. Ele au fost mai întâi de toate „braţul înarmat” al Creştinilor, protecţia lor, după ce iniţial au fost persecutaţi pe nedrept în timpul diferitelor perioade de persecuţie, din Imperiul Roman. Atunci când Împăratul Constantin a creat oportunitatea, Creştinii din Imperiu Roman au preluat puterea politică şi au creat un scut invincibil de protecţie, în jurul celor credincioşi. Aceştia nu au mai fost măcelăriţi de romani, dar treptat şi-au pierdut vigoarea şi puritatea credinţei. Ostilitatea care a întărit credinţa Creştinilor, în perioadele de persecuţie a fost înlocuită cu puterea asupra membrilor altor religii, pe care Creştinii i-au tratat la fel cum au fost ei trataţi de către Romani. În felul acesta, Creştinii au dovedit că practica socială, de grup sau instituţională, a credinţei lor nu se deosebeşte prea mult de cea a altor religii...

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

 

Locul unde se poate vedea şi simţi adevăratul Creştinism

 

Creştinismul nu este o religie de masă, în care fiecare să ceară şi numai să ceară, să le fie lor şi familiilor lor cât mai bine. Creştinismul nu este o religie de cerşetori, în care fiecare să meargă sâmbăta sau duminica la locul numit Biserică, pentru ca în schimb să primească ajutor de la Dumnezeu. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu nu este un loc în care se dau ajutoare şi dacă mai stai şi la coadă la moaşte, primeşti „doi litrii” de sănătate şi „un pic” de binecuvântare. Creştinismul este o credinţă a celor Aleşi, care vor să ‚semene,’ să fie ca şi Cristos, care sunt gata să moară, ca şi El, pentru oameni. Credinţa creştină este despre o dragoste care se jertfeşte, până la moarte şi, dacă trebuie, moarte de cruce, nu este despre „a primi,” ci este despre „a da.” Credinţa creştină este pentru aceia cărora le place să dea, mai mult decât le place să primească...

 

uploaded: 26.11 2012

read more

 

Relaţia personală cu Dumnezeu

Este necesar ca, fiecare din noi, să stabilim propria noastră relaţie personală cu Dumnezeu. Nici chiar Biblia nu poate fi înţeleasă, în spiritul ei, de către aceia care nu au Duhul lui Cristos. În mod special, scrierile N.T. nu pot fi înţelese cu o înţelepciune omenească, căci ele trebuiesc judecate duhovnicesc. (1 Corinteni 2; 12-13) Cine nu are Duhul lui Cristos nu poate înţelege N.T. corect şi această afirmaţie explică de ce foarte mulţi Creştini se rătăcesc spiritual, cu Biblia în mână. Ei urmează cea ce îi învaţă alţii, de regulă Bisericile instituţionale, doctrine şi dogme construite de către instituţia bisericească şi nu urmează, în mod direct, Persoana lui Cristos. Ei încearcă să înţeleagă, de multe ori fără succes, ce s-a întâmplat acum 2000 de ani cu Isus (Iisus), dar nu reuşesc deoarece ei urmează doar scrierile vechi, care au suferit ne numărate transcrieri. Ei nu îl cunosc pe Cristos, care este viu în momentul de faţă şi pentru totdeauna, deoarece ei încearcă să îl cunoască doar din carte şi nu din realitate...

 

uploaded: 20.11 2012

read more

 

"Piatra" fundamentală a Bisericii Unice şi "pietrele" instituţiei bisericeşti

 

În evanghelia după Matei ni se relatează că Isus (Iisus) l-a numit pe Simon cu numele Petru mult mai târziu, atunci când, acesta din urmă, l-a recunoscut pe El ca Fiind Fiul lui Dumnezeu. Este ca şi cum Isus (Iisus) l-a numit pe Simon cu numele Petru tocmai pentru că acesta din urmă l-a recunoscut pe El ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Când l-a numit Isus (Iisus) pe Simon cu numele Petru, atunci când l-a văzut pentru prima dată sau când Simon l-a recunoscut pe El ca fiind Fiul lui Dumnezeu? Evangheliile nu concordă în această privinţă. Care dintre cele două versiuni este cea adevărată şi pare a fi mai aproape de adevărul istoric, cea din evanghelia după Matei sau cea din evanghelia după Ioan? Aşa cum am arătat în articolul intitulat „Piatra din capul unghiului este Isus (Iisus) şi nu Petru,” textul din Matei este cel mai probabil un adaus ulterior, ne autentic. Isus (Iisus) nu a spus niciodată că Petru este piatra pe care El îşi va zidi Biserica Sa. Isus (Iisus), cel mai probabil l-a numit pe Simon cu numele Petru ca să arate rolul lui important în Biserica din Roma şi în istoria Creştinismului, dar nu pentru a fundamenta o instituţie bisericească pe reputaţia şi pe numele lui...

 

uploaded: 19.11 2012

read more

 

Piatra din capul unghiului este Isus (Iisus) şi nu Petru

 

Nu este Petru piatra de temelie a Bisericii, ci Duhul Sfânt care l-a animat pe Petru atunci când a spus: Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. Piatra din capul unghiului, pe care stă Biserica lui Dumnezeu este Isus (Iisus) şi nu Petru. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu stă pe „Piatra de temelie” care este Isus (Iisus) dar instituţia bisericească Romano Catolică şi toate instituţiile bisericeşti, care au decurs din ea stau pe ‚piatra’ care este Petru. Între cele două este o mare diferenţă. Când spun instituţii bisericeşti mă refer la toate organizaţiile şi structurile religioase, făurite de oameni şi pe care ei le numesc Biserică. Organizarea, prevăzută de către N.T., a Bisericii, în păstori, apostoli, proroci, ş.a.m.d., se adresează la Biserica Spirituală Unică, în care toate aceste misiuni sunt distribuite între credincioşi aşa cum doreşte Dumnezeu, nu aşa cum hotărăsc oamenii...

 

uploaded: 15.11 2012

read more

 

Ce "este scris" că a spus Isus (Iisus) şi ce a spus El în realitate

 

Există destule lucruri scrise în N.T., dar care nu sunt spuse de către Isus (Iisus), exact aşa cum sunt consemnate, cu o precizie ‚matematică.’ În vremea aceea nu existau reportofoane şi nu se luau notiţe. Se susţine teza că Duhul Sfânt a dictat scriitorilor N.T. întâmplările, pe care aceştia nu le-au cunoscut personal, dar care au fost aduse în mintea lor de Dumnezeu, direct, exact aşa cum acestea s-au întâmplat. Dacă această variantă ar fi adevărată, toate evangheliile ar fi identice între ele, până în cele mai mici detalii, cea ce nu este cazul. Spusele lui Isus (Iisus) sunt consemnate, de către scriitorii evangheliilor, din memoria celor care au fost martori la evenimentele respective şi a celor care au primit aceste relatări de la acei martori. Prima evanghelie, cea a lui Marcu, a fost scrisă după aproximativ 40-50 de ani, de la evenimente şi celelalte trei, chiar mai târziu...

 

uploaded: 09.11 2012

read more

 

Împotriva religiei şi pentru Isus (Iisus)

 

Nu se poate afirma că suntem împotriva religiei atâta vreme cât nu suntem şi împotriva celor care promovează şi susţin religia, adică împotriva instituţiilor bisericeşti. Ce sunt instituţiile bisericeşti se poate vedea bine în cartea pe care o găsiţi pe websitul www.bisericaspiritualaunica.com Pe scurt, aceste instituţii bisericeşti sunt toate confesiunile creştine existente, în trecut, în prezent sau în viitor. Despre ele sunt multe de spus şi de aceea este util a se vedea analiza lor pe websitul mai sus menţionat. Tot sistemul religios creştin actual stă pe fundamentul unei structuri complexe, denumită religia creştină, care a construit o uriaşă infrastructură denaturând  învăţătura simplă a lui Isus (Iisus) şi anume cerinţa de a fi oameni conştienţi şi responsabili, plini de dragoste de natură divină, care să luăm în considerare că nu suntem singuri în univers şi că toţi suntem, la un anumit nivel, acelaşi om, în mai multe variante şi că de aceea este de dorit să ne iubim unii pe alţii, respectând, în acest mod, fondul nostru comun. Este vorba despre unitate în diversitate. Din nefericire, este destul de greu de armonizat cele două principii, cel al unităţii şi cel al diversităţii. Isus (Iisus) subliniază, absolutizează unitatea, lumea noastră promovează, mai ales diversitatea...

 

uploaded: 03.11 2012

read more

 

Isus (Iisus) şi instituţiile bisericeşti

 

Partea vizibilă a adevăratei Biserici a lui Dumnezeu nu este reprezentată de instituţiile bisericeşti, ci de indivizii credincioşi, care sunt născuţi din nou, de fiecare din aceştia în parte şi de asemenea tot de către ei, atunci când sunt împreună. Sistemele bisericeşti organizate, în sine şi prin natura lor nu îl reprezintă pe Dumnezeu, ci ele sunt chiar opusul a ceea ce înseamnă El. Dumnezeu nu înseamnă ierarhie bazată pe autoritate umană, ci anti-ierarhie bazată pe dragostea spirituală. Cel care iubeşte îl priveşte pe cel iubit mai presus decât pe sine însuşi. (Filipeni 2; 3-5) Acesta era gândul care era şi în Cristos Isus (Iisus). Aceasta este anti-ierarhia creştină şi aceasta nu are nimic a face, decât desigur, ca element de opoziţie, cu ierarhia şi autoritatea care se practică în instituţiile bisericeşti...

 

uploaded: 26.10 2012

read more

 

 

Dragostea de natură divină exclude autoritatea instituţională

 

Acolo unde este autoritate spirituala impusă între oameni, acolo este satana. Principiile satanice presupun tocmai dorinţa de a exercita o autoritate impusă, în probleme spirituale. Atunci cât cei mai mulţi doresc să dobândească această putere, această autoritate, atunci se naşte lupta şi de aici se dezvoltă principiile satanice. De ce îşi doreşte fiecare să obţină puterea, autoritatea? Pentru că într-un climat în care domină autoritatea instituţiilor bisericeşti, a fi liber, a te putea manifesta şi împlini pe tine însuţi presupune, în mod necesar a deţine puterea, deci autoritatea. Dacă nu eşti la putere, nu te ascultă nimeni, nu te bagă nimeni în seamă, eşti un plebeu, un Creştin de rând. Isus ne-a învăţat altceva. Dragostea, pentru Creştini, trebuie să fie înaintea autorităţii şi singura autoritate posibilă este aceea care este acceptată din iubire...

 

uploaded: 15.10 2012

read more

 

Ce se poate reproşa instituţiilor bisericeşti?

 

Ele nu arată imaginea lui Dumnezeu, ci imaginea lumii. Ierarhia pe care o desfăşoară acestea nu este modul de organizare al Împărăţiei Cerurilor. În Împărăţia lui Dumnezeu, cel mai mic este cel mai mare şi cel care doreşte să fie cel mai mare trebuie să fie slujitorul tuturor. (Matei 23; 11) Fiecare trebuie să nu se uite la foloasele sale, ci la foloasele altuia. (Filipeni 2; 1-5) În cinste, fiecare trebuie să dea întâietate altuia, şi fiecare trebuie să îl privească pe celălalt mai presus decât pe sine însuşi. Acestea sunt valorile Împărăţiei Cerurilor şi ele nu sunt deloc desfăşurate prin modul de organizare al Bisericilor instituţionale. În loc să arate celor credincioşi o imagine, chiar şi imperfectă, a Împărăţiei Cerurilor, Bisericile instituţionale, prin autoritarismul lor ne arată aceeaşi faţă a lumii, pe care ne-o arată orice instituţie umană...

 

uploaded: 06.10 2012

read more

 

Instituţiile bisericeşti şi noi

 

Participarea la activitatea instituţiilor bisericeşti este doar o etapă în parcursul nostru spiritual şi nu cea mai importantă. Facem parte cu toţii, la începutul drumului nostru în credinţa creştină, din una sau din altă instituţie bisericească. Suntem fie Ortodoxi, Romano Catolici, Protestanţi, Reformaţi, Baptişti, Evanghelişti, Penticostali, etc. Cu toate acestea, nu această participare ne defineşte, ci ceea ce este definitoriu, pentru credinţa noastră creştină, este chiar această credinţă a noastră, adică credinţă personală şi în nici un caz credinţa oficială a instituţiei bisericeşti, de care aparţinem. Nu suntem mântuiţi în baza credinţei, manifestată şi exprimată public, de către o Biserică instituţională sau alta, ci suntem salvaţi prin credinţa noastră proprie, personală, care de multe ori, nu se suprapune perfect peste nici o doctrină sau sistem de dogme, ale nici unei instituţii bisericeşti...

 

uploaded: 29.09 2012

read more

 

Instituţiile bisericeşti şi fiara din Cartea Apocalipsa lui Ioan

 

   Participarea la activitatea instituţiilor bisericeşti este doar o etapă în parcursul nostru spiritual şi nu cea mai importantă. Facem parte cu toţii, la începutul drumului nostru în credinţa creştină, din una sau din altă instituţie bisericească. Suntem fie Ortodoxi, Romano Catolici, Protestanţi, Reformaţi, Baptişti, Evanghelişti, Penticostali, etc. Cu toate acestea, nu această participare ne defineşte, ci ceea ce este definitoriu, pentru credinţa noastră creştină, este chiar această credinţă a noastră, adică credinţă personală şi în nici un caz credinţa oficială a instituţiei bisericeşti, de care aparţinem. Nu suntem mântuiţi în baza credinţei, manifestată şi exprimată public, de către o Biserică instituţională sau alta, ci suntem salvaţi prin credinţa noastră proprie, personală, care de multe ori, nu se suprapune perfect peste nici o doctrină sau sistem de dogme, ale nici unei instituţii bisericeşti. Trebuie să ne bazăm pe credinţa noastră proprie căci credinţa noastră ne mântuieşte, nu credinţa vreunei Biserici instituţionale, oricare ar fi aceasta. (Luca 17; 19)

uploaded: 29.09 2012

read more

 

 

Model de funcţionare a primelor comunităţi creştine

 

  Deosebirea dintre Creştinismul ne instituţional şi cel instituţional, dintre Bisericile apostolice timpurii şi Biserica instituţională apărută, după ce Creştinismul a devenit religie oficială a Imperiului Roman, constă în aceea că în primele Biserici creştine, elementul spiritual era mult mai prezent. Exista un risc, de a fi Creştin. Mă refer la riscul martirajului. Aceasta se întâmpla deoarece, în perioada apostolilor veneau la Dumnezeu cei cu adevărat chemaţi de El. După ce religia creştină a devenit oficială şi majoritară oamenii au fost condiţionaţi să devină Creştini, pentru a putea ocupa anumite funcţii în armata sau administraţia imperială romană, Biserica instituţională creştină s-a umplut de oportunişti...

 

uploaded: 25.09 2012

read more

 

Isus (Iisus) şi religia organizată

 

Dacă ar fi vrut, Isus (Iisus) ar fi putut evita orice controversă, pe care a avut-o cu instituţia religioasă ebraică. De exemplu, El ar fi putut să aştepte până duminică sau luni, pentru a vindeca pe bolnavi şi în felul acesta ar fi evitat să fie acuzat de încălcarea Sabatului. S-ar fi putut spăla pe mâini, înainte să mănânce, spălare ritualică şi ar fi evitat criticile funcţionarilor religioşi. Dar El nu a făcut aşa, El a scuturat din temelii instituţia religioasă, întru-un fel, provocând tradiţiile sale greşite. Personal, fac exact acelaşi lucru ‚scutur’ din temelii instituţiile bisericeşti, deoarece ele au introdus „pe uşa din spate,” tocmai ceea ce Isus (Iisus) a vrut să elimine şi anume, formalismul excesiv, sacrificarea individului de dragului regulilor rigide, concentrarea asupra intereselor instituţiei şi nu pe interesele veşnice ale celor credincioşi. Aş putea să evit din mesajele mele problemele spinoase, pentru a încerca să mulţumesc pe toată lumea, dar nu am de gând să fac aşa ceva, pentru că modelul pe care trebuie să îl urmăm este Isus (Iisus) şi nu oamenii...

 

uploaded: 16.08 2012

read more

 

Din nou despre inspitaţia textelor Bibliei

 

Deoarece am abordat tematica inspiraţiei textelor Bibliei şi în special a N.T. am să dezvolt această temă, de data aceasta folosind cât mai multe materiale bibliografice, care să poată să fie consultante şi de cititori. Acest lucru mi se pare necesar, pentru a elimina orice confuzie, în legătură cu acest subiect şi a exclude orice concluzie greşită sau răuvoitoare a unora care nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă cât de ataşat sunt de principiul inspiraţiei de către Dumnezeu a învăţăturilor N.T. Singura deosebire, una esenţială, este aceea că eu consider că Dumnezeu a inspirat pe scriitorii N.T. turnând în inima lor dragostea spirituală şi arătându-le esenţa Creştinismului, pe care aceştia au exprimat-o apoi cu cuvintele lor...

 

uploaded: 04.08 2012

read more

 

Despre cât de multă inspiraţie conţin textele Noului Testament - continuare

 

Pentru a fi mai bine înţeles, este indicat ca mesajul de faţă să fie citit ca o continuare a unui alt mesaj intitulat „Despre cât de multă inspiraţie conţin textele Noului Testament” şi care se află deja publicat pe situl www.bisericaspiritualaunica.com Departe de mine intenţia de a susţine că textele N.T., nu conţin inspiraţia lui Dumnezeu. Ceea ce afirm eu este faptul că aceste texte nu au fost dictate de Dumnezeu, cu scopul determinat ca acestea să reprezinte împreună o singură carte, care singură să exprime voia Sa. Dumnezeu se face cunoscut în multe feluri, în primul rând, se face direct cunoscut, prin experienţă spirituală, celor care îl caută, în mod sincer şi care sunt cunoscuţi de El, dar şi prin natura şi universul de care aparţinem. Dumnezeu se face cunoscut şi prin textele N.T. doar pentru că acestea au fost scrise de oameni care l-au cunoscut pe El şi fiind în legătură cu El, au fost inspiraţi de El. Biblia canonizată conţine o colecţie de texte care ulterior scrierii lor, adică în secolul al IV lea e.n. au fost selectate şi canonizate...

uploaded: 19.07 2012

 

read more

 

Despre cât de multă inspiraţie conţin textele Noului Testament

   Problema este că acest text, care este cuprins în N.T., mărturiseşte despre sine însuşi că este insuflat de Dumnezeu. Isus (Iisus) însă a spus că nu putem să avem garanţii atunci când cineva şi adaug eu, ceva emite pretenţii despre sine însuşi. „Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.” (Ioan 5; 31) De fapt acest text, care se află în 2 Timotei 3; 16-17 este situat în conţinutul unei epistole care este considerată de aproape toţi cercetători N.T., ca ne fiind scrisă de apostolul Pavel. În acest context, ce încredere putem să avem într-un text care se află într-o epistolă care nu aparţine celui care pretinde ea că aparţine? Nici o încredere. De ce? Pentru că teologia pe care o conţine epistolele 1 şi 2 Timotei nu este aceeaşi, este chiar opusă teologiei pe care a susţinut-o apostolul Pavel şi la care subscriu şi eu personal, adică aceia a îndreptăţirii prin credinţă, nu doar prin fapte. De exemplu, în 1 Timotei cap. 2, cu versetul 15, ni se comunică că femeile vor fi mântuite prin naşterea de fii, dar această învăţătură se opune drastic atât învăţăturii lui Isus (Iisus), cât şi celei prezentată de Pavel.

A se vedea amănunte pe situl www.bisericaspiritualaunica.com broşura intitulată „Rolul femeilor în Creştinism şi problema autorităţii.”...

uploaded: 11.07 2012

read more

 

Mesaj al autorului:  Cum putem să schimbăm ceva esenţial în România?

   Misionarismul actual în România este dictat de raţiuni instituţionale şi nu de o reală grijă faţă de viitorul veşnic al oamenilor. Persoane izolate sunt rupte de Biserica instituţională Ortodoxă, Romano Catolică, sau Greco Catolică şi sunt convinse că trebuie să se boteze în apă când sunt mature, deoarece botezul lor s-a făcut în lipsa unei decizii personale, bazată pe discernământul personal. Aceste persoane mai sunt convinse că închinarea la Dumnezeu, în faţa icoanelor, sau a statuilor, care îl reprezintă pe Isus (Iisus), înseamnă idolatrie şi că deci se impune cu necesitate ca orice credincios să renunţe la acest obicei ‚greşit.’ Aceste argumente par a fi extrem de convingătoare în faţa unor persoane ne pregătite din punct de vedere teologic şi aceste persoane sfârşesc prin a fi ‚mutate’ dintr-o instituţie bisericească în altă instituţie bisericească, fără ca mare lucru să se întâmple. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu nu este o instituţie bisericească, sau alta, este o realitate spirituală, care se situează în interiorul fiinţelor umane, acolo unde locuieşte Dumnezeu...

 uploaded: 11.07 2012

read more

Intoleranta religioasa in crestinism

   Eu nu pot să spun cu siguranţă absolută dacă cea mai bună variantă de botez în apă este cea a copiilor sau cea a adulţilor, dar pot să spun cu siguranţă că trebuie să respectăm convingerile fiecăruia, în această privinţă şi în toate celelalte aspecte ale vieţii spirituale. Credinţa creştină se bazează pe convingeri proprii şi nu pe „adevăruri absolute.” Desigur că pentru orice Creştin faptul că Isus (Iisus) este Calea, Adevărul şi Viaţa este un adevăr cu valoarea absolută. Eu mă refer însă la relativitatea adevărurilor doctrinale, care se pretind a fi „adevăruri absolute.” Acestea din urmă nici nu există şi oricine afirmă că posedă astfel de „adevăruri absolute” minte. În Biblie, în Marcu 16 cu 16, scrie că cine crede şi se va boteza va fi mântuit dar acest text nu a existat în primele manuscrise ale evangheliei după Marcu şi deci nici în manuscrisele originale, după care aceste prime copii au fost făcute...

uploaded: 20.06 2012

read more

 

Cine poate să nu mai păcătuiască?

   Nici un om pe pământ nu poate să nu mai păcătuiască atâta vreme cât încă este motivat de natura sa umană. De ce? Pentru că fiecare om este păcătos, în ochii lui Dumnezeu, tocmai datorită naturii sale umane. Păcatul locuieşte în noi, în genele noastre, în structura noastră ceea mai profundă. Nu este vorba aici de marile păcate, de infracţiuni, de la care fiinţa umană se poate abţine chiar şi atunci când este dinamizat de natura specific umană. Se poate demonstra fără greşeală că există destule persoane care nu au săvârşit niciodată în viaţa lor, fapte penale grave şi aceasta fără să aibă o credinţă religioasă deosebită, sau chiar fiind necredincioşi...  

 

uploaded: 01.06 2012

read more

 

Textul de bază pentru botezul în apă la maturitate

   Marea majoritate a cercetătorilor N.T. susţin cu dovezi clare faptul că evanghelia lui Marcu se sfârşeşte la capitolul 16 cu versetul 8. Versetele 9-20 reprezintă adausuri ulterioare şi acest lucru se poate observa din faptul că cele mai vechi manuscrise ale evangheliei după Marcu nu conţin textul de la cap. 16 versetele 9-20. Cu toate acestea cultele Neo-protestante, susţin cu tărie că numai botezul în apă la maturitate este cel valabil şi aceasta în baza versetelor 15 şi 16, din capitolul 16. Aceste confesiuni creştine îşi formulează crezul lor principal în baza unor texte apocrife, adică în baza unor adausuri târzii la evanghelia lui Marcu. Aceste texte nu au aparţinut de la început de evanghelia după Marcu şi reprezintă o libertate pe care şi-au luat-o copiştii care au transcris N.T. de a-i interpreta şi completa textele. Prin urmare teza fundamentală pe care se bazează toate confesiunile Neo-protestante, adică, de exemplu, Baptiştii, Penticostalii, Evangheliştii, Adventiştii etc. nu se întemeiază pe textul original al Bibliei, aşa cum apare în cele mai vechi copii ale sale, având în vedere că toate originalele s-au pierdut, ci se bazează pe compilări ulterioare...

uploaded: 22.05 2012

read more

Întoarcerea la Cristos

   Eu propovăduiesc întoarcerea la Cristos, nu doar la Biblie şi nu doar la primele comunităţi creştine, aşa numita Biserică apostolică. De ce? Am constatat că este nevoie de o continuare a Reformei, pe linia marilor reformatori ai Creştinismului, dar ducând Reforma lor mai departe, ceea ce însemnă întorcerea cu totul la original adică la Isus (Iisus). Reformatorii propăvăduiesc întoarcerea la Biblie şi acesta este un lucru bun, dar în Biblie este deschisă calea pentru o multitudine de interpretări şi aceste interpretări transformate în doctrine şi dogme religioase, se contrazic între ele. În Biblie par a exista mai multe teologii şi chiar dacă am face eforturi uriaşe să prezentăm N.T. ca pe un tot unitar, totuşi deosebirile rămân şi se impun la o cercetare mai atentă. Un exemplu ar fi deosebirea între doctrina îndreptăţirii prin credinţă şi atitudinea faţă de femei abordată în anumite texte biblice. Pe de o parte, ni se spune că în Cristos nu mai există, din punct de vedere spiritual, nici o deosebire între femei şi bărbaţi, iar pe de altă parte în epistola către Timotei ni se spune că femeile sunt mântuite numai prin naşterea de băieţi, nu fete şi numai dacă aceştia stăruiesc în credinţă. Sunt două teologii diferite care duc la două interpretări diferite ale N.T., deosebite fundamental între ele...

 

uploaded: 18.05 2012

read more

 

Este mai ferice să dai decât să primeşti

 

     Ce fel de Dumnezeu avem? Este unul care consideră că „a da” este mai mulţumitor decât a primi. (Faptele Apostolilor 20) De aici se pot trage o multitudine de concluzii. În primul rând, imaginea conform căreia Dumnezeu este un stăpân absolut, care solicită de la noi o ascultare oarbă, se dovedeşte, o dată în plus, a fi una falsă. Dumnezeu nu aşteaptă de la noi să îi dăm nimic, ci doreşte ca El să ne dea nouă comorile sale de înţelepciune şi cunoaştere. Dumnezeu are nevoie de persoane care ştiu să primească şi care apreciază ceea ce primesc. Tatăl Ceresc nu este o Persoană egoistă care aşteaptă de la noi să îi acordăm slavă, laude şi alte forme de recunoaştere, care să îi producă mulţumire de Sine. Asta cred cei mai mulţi oameni că are nevoie Dumnezeu, deoarece asta au nevoie ei personal şi aşa ar proceda ei, dacă ar fi atotputernici. Pentru o mare majoritate de credincioşi Dumnezeu este un fel de extensie a persoanelor lor, o proiecţie a ceea ce îşi imaginează ei că este Dumnezeu. Se întâmplă acest fenomen deoarece ei nu citesc cu atenţie Biblia...

 

uploaded: 12.05 2012

read more

 

Despre ce semănare şi ce deosebiri există între Biserica Spirituală Unică şi Biserica Adventistă

 

     Biserica Spirituală Unică recunoaşte adevărurile biblice care vorbesc despre faptul că neprihănirea celui credincios se dobândeşte prin credinţa în Cristos şi nu prin faptele Legii. (Romani 3; 21-22; Romani 10; 9; Galateni 2; 16; 3; 1-14; Efeseni 2; 8;) Sabatul zilei a şaptea este o parte centrală din Legea celor zece porunci, dar în Noul Testament toate poruncile se cuprind în una singură. Legea a fost dată poporului evreu pentru ca acesta să se conducă după ea. Dumnezeu a dorit un popor curat, sfânt, iar, în acest sens, Legea îl ghida în direcţia bună. Ca şi evreilor, creştinilor li se cere să aibă o lege şi să se ghideze după ea, ştiind că, împlinind această lege, fac voia lui Dumnezeu. Legea creştinului este legea iubirii. Pavel spune în Epistola către Romani: ”De fapt, să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Rom. 13:9). La fel spune şi în Epistola către Galateni: „Toată legea se cuprinde într-o singură poruncă: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Gal. 5:14). Legea iubirii, după Cristos, este scrisă în inima noastră de către Duhul. (Romani 5; 5) Cultivând dragostea de celălalt, urmărind aşadar o poruncă, una singură, cea a iubirii, Creştinul împlineşte prescripţiile Legii morale...

uploaded: 08.05 2012

read more

 

Mântuirea vine prin credinţă şi nu prin momentul botezului în apă

 

      Am prezentat nenumărate argumente, bazate pe Biblie, pentru care consider că şi botezul în apă al copiilor, ca şi cel al maturilor, are susţinere biblică. Toate aceste argumente se găsesc în cartea „Biserica celor născuţi din Spirit şi Bisericile corporatiste–Creştinism spiritual şi religie instituţională,” care se află pe situl www.bisericaspiritualaunica.com  Pentru problema botezului în apă a se vedea cap. 10. Din păcate problema botezului în apă a divizat foarte mult Creştinismul, cu toate că aceasta nu este, nici pe departe, o problemă atât de importantă încât să merite un astfel de statut. O problemă cu mult mai importantă este aceea a botezului cu Duhul Sfânt deoarece botezul acesta nu poate fi îndeplinit decât de Dumnezeu. (Ioan 16; 5-15; Faptele Apostolilor 2; 1-21; 10; 45-48) Nici un om de pe pământ nu poate boteza un alt om cu Duhul Sfânt atunci când doreşte el sau ea. În unele Biserici instituţionale se foloseşte aplicarea unui simbol, în legătură cu botezul cu Duhul Sfânt, ritual care nu înseamnă botezul efectiv al celui în cauză ci doar reprezentarea acestui botez, în mod simbolic. De exemplu, Mirungerea aplicată noului născut care este botezat în apă...

 

uploaded: 06.05 2012

read more

 

Mântuirea prin credinţă şi dragoste

 

      Isus (Iisus) a murit pentru noi pe cruce. Ce înseamnă aceasta? El s-a sacrificat în locul nostru şi în beneficiul nostru, de bună voie, pentru...... Pentru ce? Aceasta este marea întrebare, ce dobândim în urma sacrificiului său. Dobândim o îndreptăţire, un har, care nu este condiţionat de credinţa noastră, dar care devine eficient pentru noi atunci când credem în acest har. Din acest punct de vedere harul este universal în sensul că acesta este valabil pentru toţi cei care au crezut, cred sau vor crede în Dumnezeu.    „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3; 16) Cu alte cuvinte, prin credinţă avem acces la Dumnezeu, un acces complet liber şi garantat. Acest acces însă nu înseamnă automat că toţi cei care îl au se şi folosesc corect de el. Darul fără plată a lui Dumnezeu nu depinde de credinţa noastră. (2 Timotei 2; 13) Când avem credinţă personală în Dumnezeu acest dar ne conferă avantajul că suntem primiţi de Dumnezeu, căci fără moartea lui Isus (Iisus) păcatele noastre ne-ar fi despărţit de El, în mod iremediabil...

 

uploaded: 23.02 2012

read more

 

O nouă reformă a Creştinismului

 

      Această reformă presupune înlocuirea autorităţii instituţionale cu principiul dragostei creştine care este exact opusul acestui tip de autoritate, cea de care beneficiază Bisericile instituţionale. Cu alte cuvinte, instituţiile bisericeşti ca atare nu vor dispare dar vor fi socotite, din ce în ce mai mult, ca un factor secundar pentru mântuirea omului. Factorul principal este însăşi Dumnezeu şi El trebuie să ocupe locul principal în viaţa credinciosului şi nu Bisericile instituţionale. Biserica nu este un intermediar între om şi Dumnezeu şi cu atât mai puţin nu îl înlocuieşte pe El. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este colectivitatea tuturor celor mântuiţi, nu este cale către mântuire. Calea către mântuire este Cristos. Nu Biserica este aceea care ne conduce la mântuire, ci Isus (Iisus) Cristos, care locuieşte în fiinţele noastre, dacă locuieşte în acel loc. Dacă nu are cineva Duhul lui Cristos nu este al Lui. (Romani 8; 9)...

 

uploaded: 18.02 2012

read more

 

Necesitatea şi strategia unei revoluţii spirituale

 Realizarea unei astfel de mişcări se poate baza pe o strategie în câteva puncte, pe care o voi expune în continuare. Prozelitismul religios nu este soluţia corectă. În mod concret, oamenii sunt desprinşi de apartenenţa la o instituţie bisericească pentru a deveni membrii la o alta, dar nimic nu se schimbă. Toate Bisericile instituţionale, dintr-un punct de vedere, sunt la fel. Acestea pun interesele instituţionale înaintea intereselor spirituale ale membrilor lor. Lucrul acesta este probabil un truism, deoarece el este generat de însăşi natura acestor instituţii bisericeşti, sau Biserici corporatiste. Investirea unei energii importante pentru a îi convinge pe oameni că o doctrină este mai ‚adevărată’ decât alta nu este un lucru eficient. Iată deci care sunt cele câteva puncte de referinţă...

 

uploaded: 16.02 2012

read more

 

Despre unicitatea Bisericii lui Dumnezeu

 

      Cu toate că existenţa unei singure Biserici a lui Dumnezeu este un adevăr foarte bine demonstrat în Biblie, nu se poate accepta principiul unicităţii Bisericii lui Dumnezeu până nu acceptăm valabilitatea botezului în apă și al copiilor mici. De ce? Aceasta deoarece, în caz contrar, am cere tuturor Creştinilor să se boteze la maturitate, iar în cazul, cel mai probabil, că acest lucru nu se va întâmpla, mulţi Creştini şi nu doar Ortodocşii, ar rămâne pe dinafară. Dacă mântuirea vine prin credinţa noastră proprie, ca dar de la Dumnezeu, ce drept ar avea cineva să judece dacă o persoană sau alta este salvată, atâta vreme cât aceea persoană are credinţă în Dumnezeu? Mântuirea nu vine în urma corectitudinii sau ne corectitudinii în care practicăm simbolurile Creştinismului, influenţaţi fiind de o doctrină sau alta, ci datorită iubirii autentice pe care o avem pentru Dumnezeu şi pentru oameni...

 

uploaded: 15.02 2012

read more

 

Unde se duc fraţii noştri? 

 

    Aceasta este o întrebare ne pusă, în mod frecvent. Credem că suntem pe drumul cel bun deoarece aparţinem de o denominaţiune Neo-protestantă şi dacă alţii nu sunt în aceeaşi barcă cu noi, cu atât mai rău pentru ei. Dacă ar fi dorit, ar fi părăsit şi ei, aşa cum am făcut noi, instituţia bisericească, în care s-au născut şi ni s-ar fi alăturat nouă devenind astfel ‚pocăiţi’ şi dobândind şansa vieţii veşnice. Altfel nu se poate. Trebuie să te botezi din nou, la maturitate, ca să poţi să fi salvat. Nimic mai greşit. De ce? Această atitudine aparţine acelora care au aroganţa să creadă că Dumnezeu alege oamenii în funcţie de confesiunea creştină de care aparţin şi că dacă noi suntem membrii la o anumită denominaţiune creştină toată lumea ar trebui să fie la fel, deoarece numai noi putem să avem dreptate în ceea ce susţinem. Doctrina noastră este garantat ceea mai bună, pentru că noi credem în ea şi noi nu putem greşi. În realitate, noi greşim pentru că uităm că, pe pământ, cunoaşterea este parţială şi dacă este aşa, aceasta înseamnă că nu avem un criteriu absolut al adevărului...

 

uploaded: 05.02 2012

read more

Mesaj al autorului:

În căutarea adevăratei Biserici a Lui Dumnezeu

 

    În condiţiile în care există atât de multe confesiuni creştine întrebarea „Care este adevărata Biserică a lui Dumnezeu?” este complet justificată. Fiecare Biserică pretinde despre sine că este ceea adevărată şi că doctrina ei este ceea corectă şi afirmă că toate celelalte doctrine creştine conţin greşeli. Este de înţeles că experienţa spirituală a Creştinismului se refractă în tradiţiile culturale, ale celor care o primesc şi că aceste tradiţii îşi pun amprenta asupra modului de manifestare a Creştinismului. Modul de exprimare a spiritualităţii creştine nu poate fi acelaşi la civilizaţiile Anzilor sau în stepele siberiene, în mijlocul Africii sau în nordul Europei. Tema abordată de mine nu este prea mult afectată de recunoaşterea acestui adevăr întrucât eu privesc, nu atât modalităţile de exteriorizare, individualizate prin expresii culturale, ale fenomenului Creştin, cât învăţăturile diverselor confesiuni creştine, materializate în doctrinele şi dogmele lor, care fac deosebirea dintre ele. În orice caz, chiar şi atunci când vorbim despre tradiţie, în înţelesul credinţei creştine, trebuie să putem spune cum se justifică existenţa acelei tradiţii şi care sunt bazele biblice, pe care acele tradiţii se întemeiază...

 

uploaded: 03.02 2012