Variant Stream

Arhiva 2014

 

Gabriel Baicu

 

     Multi sunt chemati dar putini sunt alesi

Alegerea pe care Dumnezeu o face, încă înainte de întemeierea lumii, în ceea ce privește mântuirea celor credincioși și a celor credincioase este prezentată în multe texte biblice și existența acestei alegeri nu are cum să fie tăgăduită de nimeni. În același timp, datorită unor confuzii care apar și care sunt bazate pe posibile interpretări ale acelorași texte biblice, categoric nu există unitate de vederi în problema alegerii lui Dumnezeu și mai ales în ceea ce privește criteriile folosite de El, atunci când alege. Cea mai frecventă întrebare este aceea a echilibrului dintre alegerea lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Dacă El îi alege pe unii și pe alții nu, este aceasta o dovadă că Dumnezeu este nedrept?...

 

uploaded: 11. 12. 2014

read more

 

 

     In Hristos si in Biserica

Isus (Iisus) a spus că acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, acolo este și El. (Matei 18; 20) De aici reprezentanții instituțiilor bisericești au tras concluzia greșită că Biserica se află numai acolo unde sunt mai mulți credincioși adunați la un loc, acordând mai multă importanță locului, ca realitate materială și nu Duhului. Aceasta este desigur o gravă eroare și nu este susținută de N.T. ba chiar este contrazisă de învățăturile lui Isus (Iisus). În același timp, aceasta este și premisa de la care pleacă Bisericile instituționale, atunci când legitimează existența lor, deoarece locul fizic este o realitate cuantificabilă și controlabilă, dar nu și Duhul. Pentru a putea să fie dirijați de instituțiile bisericești oamenii trebuie să se adune în anumite locuri bine determinate, de regulă în clădiri impropriu numite Biserică unde autoritatea bisericească le impune ce să creadă și la ce ritualuri să se supună...

 

uploaded: 11. 12. 2014

read more

 

      La om mantuirea este cu neputinta

Afirmația că pentru om mântuirea este cu neputință contrazice, la prima vedere, toate celelalte învățături ale lui Isus (Iisus).

25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit?”

26 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” (Matei 19; 25-26)...

 

uploaded: 05. 11. 2014

read more

 

 

      Daniel Branzei – pastor al întunericului

 Acest articol este încă o confirmare a ceea ce am susținut despre autoritatea bisericească și anume faptul că aceasta este total nejustificată și de multe ori abuzivă. Această autoritate nelegitimă reprezintă ”taina fărădelegii,” care va duce în final la venirea lui Antihrist. Dacă cele de mai jos sunt așa cum se spune în articolul respectiv și, după cum am putut eu observa, se pare că sunt, atunci se poate înțelege mai bine de ce Daniel Branzei a reacționat atât de disproporționat la scrierile mele. Pastorul baptist necarismatic s-a simțit direct vizat de ceea ce scria în ele. Cel mai grav mi se pare faptul că instituția bisericească de unde provine încearcă să mușamalizeze atitudinea acestui individ, pentru a nu își murdări reputația....

 

uploaded: 22. 10. 2014

read more

 

      Slova omoara dar Duhul da viata

 Nu doresc să descurajez pe nimeni să citească Biblia, dimpotrivă, încerc să încurajez o analiză atentă, profundă, critică și mai ales spirituală a V.T. și a N.T. Când cineva insistă pe o citire literală el sau ea poate să fie întrebată: Tu de ce nu ți-ai tăiat mâna sau nu ți-ai scos ochiul, atunci când ai păcătuit, căci doar literal așa scrie în N.T. că ar fi bine să faci? (Marcu 9, 43-48). Multe dintre învățăturile Bibliei nu trebuie preluate literal, ele au un fel de cod de descifrare spiritual pe care îl găsim în interiorul nostru, atunci când Hristos locuiește în noi. Cei mai mulți credincioși creștini se rătăcesc în căutarea lui Dumnezeu din cauza faptului că abordează o citire nespirituală, literală a Bibliei, care nu este ghidată de Duhul Sfânt. De fapt, chiar modul în care citesc ei Biblia este cauza rătăcirii lor. Biblia ne poate apropia sau depărta de Dumnezeu, depinde cine o citește și mai ales în ce mod o citește. În sine, Biblia nu este calea către mântuire, ea este doar calea către Acela care este cu adevărat Calea către mântuire, adică către Hristos....

 

uploaded: 16. 10. 2014

read more

 

 

      Fals si uz de fals

 Creștinismul este o religie care s-a reinventat continuu de-a lungul celor două milenii de existență și în care straturi succesive de învățături au acoperit, au modificat și au completat învățăturile lui Isus (Iisus) . În acest context, pe mine personal mă interesează să dezgrop învățăturile Lui autentice de sub ruinele spirituale ale doctrinelor creștine care au acoperit aproape complet intențiile fondatorului Creștinismului. Orice om inspirat de Dumnezeu poate să ne transmită un mesaj de la El, dar mesajul ar trebui confirmat în conștiința noastră. În același fel, orice text biblic trebuie să vină din interiorul nostru și nu doar din exterior, nu numai din paginile Bibliei sau din predicare. Interiorul confirmă exteriorul și îl integrează în mod armonios în propria spiritualitate. Conștiința noastră poate refuza orice mesaj fals sau construit arbitrar, chiar dacă se află în cărți numite sfinte. Astfel sfinte nu sunt mesajele pe care le etichetăm noi în acest fel, ci valoarea este dată de puterea pe care  o au de a ne transforma viața. Un mesaj declarat sfânt care în final nu are un impact transformator și regenerator pentru conștiința umană nu își dovedește cu nimic valoarea, rămâne doar un pretext pentru un ritual religios...

 

uploaded: 03. 10. 2014

read more

 

 

      Iertarea de pacate

 Concepția bazată pe faptul că anumite persoane au dreptul să ierte păcatele altor persoane nu are nici un fundament biblic, dacă nu se referă decât la iertarea păcatelor săvârșite exclusiv asupra celui în cauză. Din câteva texte ale N.T. s-a construit o doctrină falsă care stă la baza unui ritual religios prin care funcționarii bisericești au posibilitatea să ierte sau să țină păcatele altor oameni. Iată textele:

 

uploaded: 14. 09. 2014

read more

 

 

      Iertarea pacatelor si Biserica

 Comunitățile creștine nu sunt niște ”separeuri,” niște ”cluburi” selecte în care cei și cele care aparțin de ele, o dată intrați în aceste comunități, să poată considera că reprezintă o elită aleasă, o dată pentru totdeauna. Ceilalți Creștini, alții decât ”frații” și ”surorile” de confesiune creștină sau membrii altor religii nu trebuiesc priviți ca niște adversari, deoarece Isus (Iisus) ne-a învățat că nu trebuie să considerăm pe nimeni dușmanul nostru. Comunitatea noastră umană este formată din toți oamenii din societate, indiferent de opiniile lor religioase sau politice și Biserica lui Dumnezeu este una singură, o realitate spirituală și nu instituțională, din care fac parte toți cei cunoscuți și aleși de El. Noi nu avem calitatea de a introduce pe nimeni în Biserica unică a lui Hristos, așa cum cred reprezentanții unor instituții bisericești, prin botezul în apă sau înscriere într-un registru, numai El adaugă în fiecare zi, la numărul celor mântuiți. (Faptele Apostolilor 2; 47)

 

uploaded: 03. 09. 2014

read more

 

 

      Iertarea pacatelor si birocratie religioasa

 

Cine poate să ierte păcatele? O întrebare esențială al cărui răspuns ne deschide ușa către înțelegerea profundă a relațiilor dintre Dumnezeu și om. Există trei variante posibile. 1) Dumnezeu ne iartă chiar El păcatele și nici un om nu are această calitate, numai El singur iartă păcatele, fără nici o implicare din partea omului. 2) Dumnezeu și omul colaborează pentru iertarea păcatelor celor credincioși, El singur ia deciziile dar le comunică prin intermediul tuturor ucenicilor lui Isus (Iisus). 3) În fine, ultima variantă, Dumnezeu a delegat puterea de a ierta păcatele unor ucenici ai lui Hristos și aceștia au dreptul ca, în mod independent, în baza delegației date de Isus (Iisus), să ierte sau să lege păcatele în numele Lui. În acest caz, nu Dumnezeu este Acela care iartă păcatele, ci oamenii fac acest lucru, în baza delegației date de Isus (Iisus) (Matei 16; 19; Ioan 20; 23)Textul acesta trebuie completat cu un alt text în care Isus (Iisus) ne spune că desprins de El nu putem să facem nimic, prin urmare nu putem nici să iertăm sau să legăm păcatele altora. (Ioan 15; 5)

 

  

uploaded: 03. 09. 2014

read more

 

Dogme si spiritualitate

                                                                                                                                                      

Dogmele și doctrinele creștine sunt cea mai sigură cale pentru a ne îndepărta de învățăturile lui Isus (Iisus). Paradoxal, dar așa cum o dată cu Legea V.T. s-a înmulțit păcatul, după cum ni se spune în N.T.,  tot așa, o dată cu apariția dogmelor și doctrinelor creștine, oamenii s-au despărțit de experiența vie cu Hristos și au înlocuit această experiență vie cu niște opinii omenești despre Dumnezeu, opinii care au ajuns să fie impuse prin autoritatea instituțiilor bisericești. (Romani 7; 7-13) Printr-un lucru, care trebuia să fie bun pentru că se referea la cunoașterea lui Dumnezeu, adică prin dogmele și doctrinele creștine, păcatul mândriei, dat de monopolul asumat de instituțiile bisericești asupra cunoașterii lui Dumnezeu, s-a înmulțit foarte mult. Din nefericire, ”cunoașterea” aceasta îngâmfă, pe când dragostea zidește. (1 Corinteni 8; 1-2) Aceste dogme și doctrine au fost construite cu scopul de a fundamenta ideologic diversele instituții bisericești, înlocuind miracolul descoperirii, în mod personal, a lui Dumnezeu cu diferite sisteme teoretice ale  nenumăratelor confesiuni creștine. Rațiunile inimii au fost înlocuite cu ”rațiunile” teoretice ale unei cunoașteri parțiale a lui Dumnezeu...

 

  

uploaded: 20. 07. 2014

read more

 

Darul deosebirii duhurilor si Anticrist

                                                                                                                                                      

Descoperirea care este făcută în Isus (Iisus) nu este doar o descoperire făcută simțurilor, adică, în mod obiectiv, pe plan natural, martorilor care au participat la evenimente sau celor care citesc scrierile N.T. Revelația aceasta este în primul rând o descoperire interioară pe care Dumnezeu a făcut-o unora dintre aceia sau acelea care au participat la acele momente sau dintre aceia sau acelea care reînvie pentru ele acele clipe, când Isus (Iisus) a trăit pe pământ, prin citirea N.T. Nici chiar ucenicii lui Isus (Iisus) nu au înțeles cine este El, decât după înviere și mai ales după coborârea Duhului Sfânt, adică după ce au avut propriile lor revelații personale cu El sau în timpul vieții Lui lumești, numai printr-o experiență interioară diferită de o experiență a simțurilor. Singurul căruia i-a fost dat să întrevadă, ne spune N.T., cine era El cu adevărat, a fost Petru, deci descoperirea lui Petru a fost o revelație lăuntrică, spirituală, carismatică sau mistică și nu o descoperire venită prin cele cinci simțuri. Duhul lui Dumnezeu i-a descoperit în interiorul ființei sale, lui Petru, cine era Isus (Iisus), adică Fiul lui Dumnezeu...

 

  

uploaded: 13. 06. 2014

read more

 

Anticristul si Baptistii necarismatici

                                                                                                                                                      

Întrebarea legată de necesitatea de a fi carismatic, ca și Creștin, este, după părerea mea lipsită de sens și este promovată numai de aceia și acelea pentru care Creștinismul este doar o ideologie, un mijloc de manipulare a maselor de Creștini. Răspunsul la o astfel de întrebare se impune din cauza faptului că unele Biserici instituționale promovează acest discurs interogativ, determinat de interesul de a rămâne circumscriși propriilor lor scopuri nespirituale. Oare apostolul Pavel și-a pus vreodată întrebarea respectivă? Oare atunci când mergea pe drumul Damascului și când Isus (Iisus) a apărut în calea lui și i-a vorbit s-a întrebat Pavel dacă este bine să fie carismatic și să accepte lucrările lui Dumnezeu sau este mai bine să rămână necarismatic și să se rezume numai la scrierile V.T., cu care era mai mult decât familiarizat?....

 

  

uploaded: 12. 05. 2014

read more

 

 

Daniel Branzei si Iosif Ton - propaganda mincinoasa

                                                                                                                                                      

Daniel Brânzei își fundamentează atacul asupra lui Iosif Țon pe situarea acestuia de partea carismaticilor. Ce ne spune însă Biblia despre carismatism? Ca întotdeauna și în această problemă a carismatismului, N.T. ne oferă două seturi de învățături, care sunt susceptibile de a ne conduce la două tipuri diferite de concluzii. Cum este ușor de presupus, lumea instituțională bisericească a căzut în această capcană și s-a divizat și din acest punct de vedere, construind doctrine și dogme religioase diferite și contradictorii. Între Baptiști s-a iscat o ceartă doctrinală de toată frumusețea, specifică relațiilor dintre și din interiorul instituțiilor bisericești și la această dispută a devenit parte și pastorul Baptist Iosif Țon, care cu toate scăderile sale omenești, rămâne unul dintre cei mai pregătiți predicatori români. Fără îndoială că de la această confruntare nu lipsește marele inchizitor, pastorul Daniel Brânzei și nici călăul, în persoana pastorului reziduu Paul Dan....

 

  

uploaded: 14. 03. 2014

read more

 

 

Reforma din zilele noastre

      

Acest articol se bazează pe un dialog pe care l-am avut cu un membru al Bisericii instituționale Baptiste, pe care am să îl numesc d-l B, pentru motivul de a nu face public numele unei persoane, fără acordul acesteia. În acest dialog, printre altele d-l B mi-a prezentat următoarele idei, citez:  ”Recomandarea de a pune doctrinele pe plan secund de dragul unei ,,superioare“ dependențe de duhul este o poartă deschisă pentru toți dracii. Îmbrăcate în straiul unei superspiritualități orgolioase, această deconectare a vieții creștine de suportul temeinic al textului este o invitație la erezie. Citiți avertismentele date de apostolul Ioan în 1,2 și 3 Ioan și veți vedea că nu trebuie să dăm bună ziua unor astfel de învățători și nu trebuie să-i primim în casă. („Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n'are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.  10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu -l primiţi în casă, şi să nu -i ziceţi: ,,Bun venit!``  11 Căci cine -i zice: ,,Bun venit!`` se face părtaş faptelor lui rele“ – 2 Ioan).”...

 

  

uploaded: 26. 02. 2014

read more

 

Biserica

      

Este greșită impresia conform căreia adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Biserica Spirituală Unică ar fi o entitate ineficientă, incapabilă să se mobilizeze în orice fel de acțiune practică. Biserica Spirituală Unică este, în primul rând, o unitate spirituală, adică uniunea ei este legătura duhovnicească care se realizează în și prin Duhul Sfânt. (Efeseni 4; 3) Vi se pare cumva că adunările creștine, în multitudinea lor, păstrează unirea Duhului Sfânt? Mie nu mi se pare. Existența Bisericii Spirituale Unice nu exclude activitatea adunărilor locale, dar acestea nu au nici o legitimitate pentru a fi instituții, ci așa cum a spus Isus (Iisus), aceste adunări locale sunt orice fel de adunări în care două sau trei persoane se adună în numele Lui. (Matei 18; 20) Este limpede că Isus (Iisus), atunci când s-a referit la adunarea celor credincioși, nu avea în vedere organizații religioase sau instituții bisericești, ci adunarea liberă a celor credincioși, nicidecum instituționalizată. Ori de câte ori și oriunde sunt adunați doi sau trei, în numele lui Isus (Iisus), acolo este și El, dar El este, adică locuiește, mai întâi de toate în fiecare credincios...

 

  

uploaded: 26. 02. 2014

read more

 

 

Adevărata Biserică este Trupul lui Hristos

      

                                                                                                                                                   

În ce fel trebuie înțeles că Hristos este Capul Bisericii? Este El Capul unei instituții religioase numită Biserică ? Capul căreia dintre numeroasele instituții bisericești este Isus (Iisus)? Este Isus (Iisus) Capul Bisericii instituționale Ortodoxe, al Bisericii instituționale Romano-catolice, Greco-catolice, Protestante, Reformate, al Bisericilor instituționale Neo-protestante? Cum se face că dacă Isus (Iisus) este Capul tuturor organizațiilor religioase numite Biserici, acestea se contrazic între ele prin doctrinele și dogmele lor? Cum se explică că nu primesc toate aceleași informații, de la Capul lor? De la început aș dori să remarc că există texte biblice, care soluționează această problemă. Isus (Iisus) este Capul bisericii prin aceea că El este Capul fiecărui membru din Biserică, din adevărata Sa Biserică și nu prin aceea că El ar fi Capul unei instituții religioase, numită Biserică. Toate persoanele credincioase, la care Hristos este Capul și numai acestea, formează împreună Biserica unică a lui Dumnezeu. Hristos este Capul unei persoane, numai atunci când El conduce, aceea persoană, pe căile Sale, în mod efectiv. El este Capul în sensul că El decide traiectoria spirituală a unei persoane. El este Capul și în sensul că nu mai trăim noi, în firea noastră pământească, în noi, ci Hristos trăiește în noi, gândește și simte în noi și noi ne conducem după aceste trăiri, gânduri și sentimente, provenite de la El. (Galateni 2; 20) Noi și Hristos devenim una, în același fel în care El și Tatăl una sunt.

 

  

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Adunările creștine

      

                                                                                                                                                  

Din nefericire, adunările creștine pot determina, prin modul în care ele profesează Creștinismul, un gen de deformare imagistică a relațiilor dintre Dumnezeu și om. Când spun imagistică mă referă la descrierea a cea reprezintă această complexă relație, dintre Dumnezeu și om și mai ales la practicarea unor forme de manifestare cultice. De ce? Deoarece adunările creștine funcționează pe principiul adorației care merge de la om la Dumnezeu și nu iau în considerare adorația care vine de la El la om. Se creează un mare dezechilibru prin aceea că ni se arată o singură latură a lui Dumnezeu, nevoia Sa de a fi iubit de noi și este diminuată o altă latură, cea mai importantă, nevoia Sa de a ne iubi și adora pe noi. Dacă adorarea vine numai din partea noastră, atunci, în mod implicit, Dumnezeu apare ca fiind un Stăpân absolut, puternic, care ne solicită și ne atrage toată atenția, dar care devine doar un receptor al dragostei noastre și nu, mai ales, un izvor sau generator de iubire pentru noi. Toată dragostea lui Dumnezeu este prezentată rezumativ, în adunările creștine, doar prin crucea lui Isus (Iisus), dar dragostea Lui pentru noi nu se reduce la atât, este cu mult mai mult decât atât. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este însoțirea și grija zilnică pe care El ne-o poartă, la fiecare în parte, este înțelegerea pe care ne-o acordă și generozitatea cu care se apropie de noi. Dragostea lui Dumnezeu este și lupta extraordinară pe care o duce pentru a ne păstra aproape de El.  

  

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

 

Botezul în apă și nașterea din nou

      

                                                                                                                                             

Există două variante de interpretare a textelor din Ioan cap. 3, versetele 3-6.

1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

 

2 Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Ioan 7.50; Ioan 19.39; Ioan 9.16-33; Fapt 2.22; Fapt 10.38;

3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Ioan 1.13; Gal 6.15; Tit 3.5; Iac 1.18; 1Pet 1.23; 1Ioan 3.9;

4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”

 5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

Marc 16.16; Fapt 2.38;

6 Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. (Ioan 3; 1-6)

 

  

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Cercetați Scripturile

      

                                                                                                                                                

Nu am nici o teamă că fac greșeli în ceea ce scriu, dar fac tot posibilul să nu fac nici-o greșeală, pe baza luminii pe care o primesc, la fel ca orice Creștin, de la Dumnezeu și de asemenea pe baza unei bune documentări în materia la care mă refer. De ce nu îmi este teamă ca făcând anumite greșeli voi induce, fără voia mea, concepții greșite celor ce citesc? Aceasta se întâmplă dintr-un motiv foarte simplu și anume eu mă bazez pe faptul că nimeni nu trebuie să creadă ceea ce scriu eu, dacă Dumnezeu însuși nu îi arată că afirmațiile mele sunt exacte. Nimeni nu trebuie să preia automat toate afirmațiile mele, dar aceia și acelea care sunt luminate și ele direct de Dumnezeu le vor primi, nu datorită mie, ci datorită luminii, care este în ele. Răspunderea mea este limitată deoarece eu fiind om pot să greșesc în ceea ce susțin, nu sunt infailibil, nu sunt papă, dar Dumnezeu corectează greșelile mele. Eu pot să răspund numai atunci când nu sunt sincer și prezint oamenilor credințe de care eu nu sunt convins, dar acest lucru nu se întâmplă, fiindcă răspunderea ar fi prea mare și consecințele prea grave, pentru mine. Convingerile la care am ajuns le transmit și altora, căci îi scutesc astfel de multă muncă de cercetare, pe care ei poate nu au timp să o facă. Acolo unde văd necisitatea de a aprofunda un subiect, în legătură cu care există multă confuzie, între Creștini, mă ocup de acel subiect și transmit rezultatele analizei mele, celor din jurul meu.

  

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Credința personală

                                                                                                                                                    

Biserica Spirituală  Unică exista, de la început, nu am înființat-o eu, doar am descoperit-o și am identificat-o. Paradoxal, dar probabil că și dvs. faceți, chiar fără să știți, parte din ea, deoarece de ea aparțin toți credincioși adevărați, născuți din nou, adică născuți din Dumnezeu, indiferent de ce confesiune creștină aparțin. Ei sunt cunoscuți de Dumnezeu, încă înainte de întemeierea lumii, conform Efeseni, cap.1, și sunt uniți, cu toți ceilalți credincioși născuți din nou, prin Duhul Sfânt și nu prin intermediul instituțional, adică prin Biserici instituționale,  culte, denominațiuni sau confesiuni, noțiuni care toate, de fapt, denumesc același lucru. În Duhul Sfânt avem unitatea noastră și toți suntem o singură Biserică a lui Dumnezeu și nu mai multe, căci El nu are decât o singură Biserică, Trupul Său, Mireasa Sa. Isus (Iisus) are o singură Mireasă și nu mai multe, așa după cum lasă să se înțeleagă multitudinea de Biserici instituționale. Isus (Iisus) a cerut unitate între Creștini, dar aceasta nu este și nu poate să fie o unitate instituțională, formată prin unirea tuturor confesiunilor creștine. O asemenea unitate ar fi una creată în urma unui compromis ideologic, în care fiecare instituție bisericească ar trebui să cedeze din pozițiile ei doctrinare pentru a intra în acord cu celelalte.  

   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Doctrine și cunoaștere

                                                                                                                                                   

Sunt persoane care m-ar putea întreba de ce mă preocupă botezul în apă sau problema icoanelor. Dintr-un motiv foarte clar și anume din dorința de a prezenta Creștinismul ca fiind o cale deschisă și nicidecum închisă, în limitele contrafăcute ale doctrinelor creștine. Nu are importanță opiniile noastre relative și limitate, cu privire la Dumnezeu, ci sunt cu mult mai importante opiniile Lui, în ceea ce ne privește pe noi. Mântuirea trebuie privită și din perspectiva lui Dumnezeu, nu doar din perspectiva omului. Din perspectiva lui Dumnezeu, ceea ce contează nu este corectitudinea doctrinelor pe care le urmăm, ci curățenia inimilor noastre. Dumnezeu știe că noi cunoaștem în parte și că suntem departe de a putea să cuprindem, cu mintea noastră, nemărginirea Lui. El știe că noi greșim în înțelegerea Persoanei Lui, prin aceea că termenul de comparație folosit de noi, este unul cu totul nepotrivit. Dumnezeu nu este om și nici nu este la fel ca omul, El este Duh și noi nu știm exact ce însemnă a fi Duh, în legătură cu El. 

   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Esența învățăturilor lui Isus (Iisus)

                                                                                                                                                   

Toată credința creștină se bazează pe ideea de sacrificiu de sine. Toată învățătura lui Isus (Iisus) presupune renunțarea la sine sau lepădarea de sine. În absolut toate învățăturile Sale, Isus (Iisus) pleacă de la premisa necesității de a renunța la propriul nostru egoism, la a ne nega pe noi înșine, în natura noastră umană. Isus (Iisus) ne-a învățat să murim înainte de a trăi, adică să ne ridicăm deasupra noastră, în noi, prin a contesta egoul nostru. După învățătura Bibliei, nu există drepturi legitime umane în fața lui Dumnezeu. Dacă omul se comportă conform naturii sale, câteodată, manifestându-se ca și un animal de pradă, în conformitate cu propria sa natură, aceasta nu oferă legitimitate acțiunilor sale. Cu alte cuvinte, conformitatea cu propria natură, normalul, nu reprezintă licența pentru a face orice și nu deschide ”ușa” Cerului. Nu există nici un cod de legi, care să ne protejeze în fața lui Dumnezeu, dar El este drept. Nu va pedepsi pe un nevinovat, pe cineva care nu a făcut nimic care să merite o pedeapsă, dar vinovăția noastră este intrinsecă, este înscrisă în însăși natura noastră umană. 

   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Imperialismul spiritual

                                                                                                                                                      

Mulți Creștini se înarmează cu doctrinele lor și pornesc să cucerească lumea. Ei sunt siguri că fac un lucru bun dacă reușesc să îi convingă pe alți oameni să creadă la fel ca și ei, căci ei nu au nici o îndoială că ei cunosc cel mai bine toate aspectele legate de Persoana lui Dumnezeu. A spune ceea ce crezi și celorlalți este o activitate pozitivă căci acesta este modul în care ”sângele” conștiinței umane colective curge prin venele culturii și progresului omenirii. Cu toate acestea, a impune o credință și a blama pe aceia sau acelea, care au o altă credință reprezintă sâmburele amar și totodată nesănătos al intoleranței religioase. Pornind la un ”război spiritual” imperialiștii vremurilor moderne pierd marea bătălie a transfigurării prin frumos, deoarece ei închid acest frumos în marginile unei atitudini necritice, naiv apologetice, prin care aduc pe pământ sau pun la pământ, în mocirla intereselor amestecate, ceea ce poate să constituie cerul ființei umane, adică propria aspirație către o transformare a sinelui pe baza unor repere dintr-o lume a spiritului. Spiritualizarea nu se poate face cu bățul sau cu amenințarea iadului, căci spiritul are propriile reguli și noi nu îl putem minți, oricât de mult am dori acest lucru.

   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Jertfa lui Isus (Iisus)

                                                                                                                                                       

Există două variante fundamentale de înțelegere a Creștinismului. În prima variantă, se consideră că Isus (Iisus) a murit pe cruce pentru noi și astfel, datorită meritelor Lui, fiecare din noi poate să dobândească mântuirea, doar prin acceptarea jertfei Lui, fără ca el sau ea să urmeze, în mod personal, calea crucii, asemănător cu ceea ce a îndeplinit Isus (Iisus). El a făcut totul pentru noi și noi nu mai avem nimic de făcut, prin El suntem mântuiți, doar prin credința în  jertfa Lui și în valoarea ei expiatoare. Crucea caracterizează viața lui Isus (Iisus), noi am scăpat de cruce prin faptul că El a murit pentru noi și în locul nostru. Dacă a murit El pe cruce numai trebuie să murim și noi pe o cruce și crucea rămâne doar un simbol al jertfei făcută de Isus (Iisus). Noi suntem scutiți de cruce prin sacrificiul lui Isus (Iisus) și prin jertfa Lui noi am fost eliberați de povara propriei noastre cruci. Noi suntem oameni obișnuiți dar El a fost Fiul lui Dumnezeu, ceea ce El a putut să realizeze noi nu avem cum să obținem, deoarece noi nu suntem Fii lui Dumnezeu, în felul în care a fost El. Isus (Iisus) este Fiul lui Dumnezeu, foarte sus față de noi, Domnul sau Împăratul și noi nu trebuie decât să ascultăm de El...

   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Moaștele sfinților și ale sfintelor

                                                                                                                                                       

De ce merg oamenii la sfinții morți și nu merg la sfinții vii? Unde sunt sfinții din zilele noastre într-o instituție bisericească, cea ortodoxă, aceea care face atâta caz de moaștele sfinților? Dacă în trecut au existat atât de mulți sfinți în Biserica instituțională Ortodoxă, cum se face că astăzi ei sau ele au dispărut cu desăvârșire? Dacă nu au dispărut atunci de ce sfinții vii nu pot să facă aceleași minuni ca și sfinții morți sau chiar mai extraordinare? Să ne imaginăm pentru o clipă că în toată Biserica instituțională Ortodoxă ar fi un sfânt care să se roage la Dumnezeu și astfel bolnavii să fie mântuiți. Dacă s-ar întâmpla să existe o astfel de persoană, oare cât de mare ar fi coada la ușa sa? Ar veni oameni din toată țara ca să beneficieze de rugăciunile sfântului sau sfintei, așa cum fac în cazul sfinților și sfintelor, a căror moaște sunt prezentate celor credincioși? Eu cred că dacă ar fi cu adevărat vreun sfânt sau sfântă în viață, având puteri miraculoase, în cadrul Bisericii instituționale Ortodoxe, cozile nu ar avea doar 2-3 kilometri, ci zeci de kilometri, atât de mare este disperarea și sărăcia oamenilor.  Preoții vor spune că vindecările depind de credința oamenilor și nu depind de capacitățile sfântului sau sfintei respective, aflate în viață. Același lucru este însă valabil și pentru moaștele sfinților și ale sfintelor moarte. Până la urmă, vindecarea depinde de credința celui sau celei în cauză, nu depinde de moaște. Isus (Iisus) a spus celor pe care îi vindeca: ”Credința ta te-a mântuit.” (Luca 8; 48)

   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Natura lui Dumnezeu

                                                                                                                                                 

Bisericile instituționale ne învață greșit despre modul cum trebuie să înțelegem învățăturile lui Isus (Iisus). Care este teoria în spatele învățăturilor lor? Dumnezeu este văzut ca o Ființă Supremă, având toate caracteristicile omului, dar extrapolate la un nivel absolut sau, altfel spus, absolutizate. Se susține, în mod greșit, că Dumnezeu este o entitate, printre celelalte entități, cea mai mare și cea mai puternică dintre ele. Dumnezeu nu poate fi o entitate, căci nu poate fi circumscris limitărilor acestei noțiuni. Dumnezeu este Tot ceea ce este, El este Cel care este, Dumnezeu este totul în toți. Biblia îl reprezintă pe Dumnezeu, în anumite texte, în mod antropomorfizat și în felul acesta ea zugrăvește, prin cuvinte, o icoană. Paradoxal, cu toate că în V.T. se interzicea producerea de icoane, totuși ceea mai extraordinară icoană este descrierea, prin intermediul atributelor umane, a lui Dumnezeu. El  este trist, este mânios, îi pare rău, este bucuros, este mulțumit, altă dată este nemulțumit, etc. Toate acestea sunt calități și defecte pur umane și se referă la o ființă, omul, care trăiește în anumite condiții concrete, condiții care generează aceste trăiri și sentimente. Omul îl imaginează pe Dumnezeu după chipul și asemănarea sa, omul se folosește pe sine, ca element de referință, atunci când încearcă să îl conceapă pe Dumnezeu, dar omul nu poate fi comparat, fără riscul unor mari erori de înțelegere, cu Dumnezeu Tatăl.

   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Pescar de oameni

                                                                                                                               

Mulți dintre cei care veneau să îl asculte pe Isus (Iisus), atunci când predica, veneau pentru pâine și pește și nu pentru a respecta învățăturile Lui.

26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” (Ioan 6; 26-27)

Ioan 6.51; Ioan 4.14; Mat 3.17; Mat 17.5; Marc 1.11; Marc 9.7; Luc 3.22; Luc 9.35; Ioan 1.33; Ioan 5.37; Ioan 8.18; Fapt 2.22; 2Pet 1.17;

Exact la fel se întâmplă și în zilele noastre. Trei mari tipuri de cozi se regăsesc în România. Cozile la ghișee, cozile la ajutoarele venite de la U.E. și cozile la moaște. Cele două din urmă, prezintă aceeași logică. Se dă ”ceva,” care nu trebuie scăpat. La ajutoare se dau bunuri materiale și la moaște ”se dau” bunuri spirituale. Este adevărat că mântuirea noastră este gratuită dar scopul ei este prezentat în N.T. Scopul mântuirii nu este acela de a ne fi mai bine în lumea aceasta, de a fi mai sănătoși fizic, aceasta este un aspect secundar, ci scopul este următorul:

4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

Rom 8.28; 2Tes 2.13; 2Tim 1.9; Iac 2.5; 1Pet 1.2; 1Pet 2.9; 1Pet 1.2-20; Luc 1.75; Efes 2.10; Efes 5.27; Col 1.22; 1Tes 4.7; Tit 2.12;

   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Predestinarea celor aleși de Dumnezeu

                                                                                                                                

Dumnezeu cunoaște toate lucrurile înainte de a se întâmpla, din veșnicie. Știe chiar și reacția noastră la chemarea Lui. Chemarea lui Dumnezeu este personală, adică fiecare persoană primește chemarea sa, în mod direct. Nimeni nu poate veni la Isus (Iisus), dacă nu este chemat, în mod personal, de Tatăl. (Ioan 6; 44) Dumnezeu știe cine va răspunde pozitiv chemării Sale, încă înainte de întemeierea lumii și din acest motiv oferă această chemare, în mod deosebit și personal, acelor indivizi, împreună cu o chemare generală, adresată întregii umanități. Celor chemați personal, Dumnezeu le dă și darul credinței, prin desfășurarea puterii Lui, în viața lor. (1 Corinteni 12; 9) Pe de altă parte, omul își păstrează liberul arbitru, dar Dumnezeu ne cunoaște toate alegerile dinainte, nu ni le impune. Desigur, omul ar putea respinge alegerea lui Dumnezeu, dar El știe, în cazul fiecărui individ în parte, cine va respinge această chemare și cine nu. În acest caz, Dumnezeu adresează chemarea personală numai acelora, despre care știe că nu o vor respinge, căci ce sens ar avea să cheme acele persoane despre care știe cu siguranță, încă dinainte de întemeierea lumii, că îl vor refuza, în cazul că vor fi chemați? Așa a procedat și Isus (Iisus), atunci când și-a chemat ucenicii, aici pe pământ.   

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Religia lui Isus (Iisus)

                                                                                                                                

Care a fost religia de care a aparținut Isus (Iisus)? A fost Isus (Iisus) Evreu și a aparținut de religia iudaică? A negat Isus (Iisus) religia iudaică și a înființat o altă religie? Fără îndoială că Isus (Iisus) a fost Evreu, dar El nu a inventat o altă religie, religia creștină, care să funcționeze alături de religia iudaică, El pur și simplu a respins orice religie, inclusiv religia iudaică. Este o afirmație surprinzătoare, dar consider că există numeroase argumente pentru a susține acest lucru. Isus (Iisus) a respins religia iudaică și a contestat cele mai importante elemente ale ei. M-am referit pe larg la aceste aspecte, în articolele anterioare. Isus (Iisus) a schimbat Legea iudaică, în puncte esențiale și acesta este de asemenea un aspect deja analizat. Expresia ”dar Eu vă spun,” introduce schimbarea fundamentală a moralei iudaice, care se baza pe dreptate și pe lege și nu pe sacrificiul de sine. Morala lui Isus (Iisus) este morala renunțării la sine, a lepădării de sine, a lipsei de interes pentru propria dreptate și a negării locului individului uman în contextul social în care trăiește. Isus (Iisus) extrage omul din contextul vieții sociale, îl ridică deasupra realității de fiecare zi, de care nu trebuie să se mai preocupe și îl plasează într-o lume mai bună, în care omul nu mai trebuie să reacționeze la rău, să se apere de rău, trebuie să îl sufere, trebuie doar să iubească, inclusiv pe cei care săvârșesc răul, deoarece așa face și Dumnezeu.  

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Revelația generală și revelația personală

                                                                                                                              

Credința creștină nu poate fi obligatorie pentru nimeni și nu poate fi impusă și lipsa ei nu poate fi reproșată nimănui deoarece credința nu este un lucru natural, evident pentru fiecare om, ci este un fenomen supranatural, un dar primit de la Dumnezeu. Doar prin forțe proprii, în mod firesc, nici un om nu poate să ajungă la adevărata credință. Simpla intuiție sau bănuială că există Dumnezeu nu echivalează cu o credință pentru care cineva este gata să își dea, la nevoie, chiar și viața. Credința creștină, a fiecărui individ în parte, se primește în mod supranatural deoarece credința creștină este o revelație a supranaturalului care convoacă naturalul la reevaluare de sine într-un alt context. Cine nu are o credință personală este fie că nu a primit o asemenea credință de la Dumnezeu, fie, lucru cu mult mai puțin probabil, că a primit o astfel de credință, dar a respins-o. Sursa credinței noastre personale este Dumnezeu, Realitate supranaturală și nicidecum nu sunt oamenii și discursurile lor. 

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Rugăciunea este o experiență personală

                                                                                                                             

Cum trebuie să ne rugăm? Isus (Iisus) ne-a învățat cum trebuie să ne rugăm, dar instituțiile bisericești ne învață altceva. Pe cine trebuie să ascultăm? Covârșitoare majoritate a Creștinilor urmează Bisericile instituționale în învățăturile lor.

5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

 6 Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6; 5-6)

2Imp 4.33;

Unde se regăsesc, în învățăturile lui Isus (Iisus) rugăciunile publice, ritualuri spectaculoase și zgomotoase, pe care le practică instituțiile bisericești? Pentru unele instituțiile bisericești rugatul și chiar strigatul cu voce tare, în adunările lor, este o formă de manifestare cultică. În orice caz, nu aceasta este învățătura lui Isus (Iisus), care face din rugăciune o experiență personală.

 

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more

 

 

Voia lui Dumnezeu

      

V.T. prezintă istoria unui eșec. Este vorba despre eșecul relației dintre om și Dumnezeu. Omul eșuează în încercarea sa de a fi pe placul lui Dumnezeu și, de asemenea, Dumnezeu eșuează în încercarea Sa de a îl fideliza pe om, de a avea un popor care să asculte de poruncile Sale. Cu excepția câtorva profeți, marea majoritate a poporului evreu nu l-a înțeles pe Dumnezeu și în final a contribuit la răstignirea Fiului Său. Dumnezeu a dorit să aibă un popor al Său, dar acest popor i-a înșelat, mereu și mereu, așteptările. Din acest motiv, Dumnezeu a pedepsit poporul evreu, în nenumărate ocazii, dar consecințele corectivelor Sale nu au avut efect, pe termen lung. Dumnezeu nu a reușit să schimbe, prin metodele pe care le-a folosit, caracterele oamenilor din poporul evreu. Oamenii deveneau câteodată, înfricoșați sau descurajați și atunci când aceștia ajungeau la disperare se întorceau la Dumnezeu, dar atunci când situația se stabiliza, uitau din nou de Dumnezeu.

 

uploaded: 18. 01. 2014

read more